Versiune Romana      Versiune Engleza     
ABA Prut
Starea apelor
Dispecerat
Proiecte
Anunturi
Contact
Informatii utile
Proiect Watman
Ziua Dunarii 29 iunie
  
Se începe căutarea
 

Istoric

Planuri de management bazine hidrografice
Achizitii
Galerie

ISTORICUL AMENAJARILOR DE GOSPODARIRE A APELOR

 

In spatiul hidrografic Prut – Bârlad, începând din Paleoliticul mijlociu, când prezenţa oamenilor a fost atestată în acest areal, contactele cu apa au fost permanente.

Începând din secolul  XV –XVI au fost construite sute de iazuri pentru a valorifica mai bine apele din precipitaţii, cu mari variaţii, datorate climatului excesiv continental. Aceasta acţiune se continua si in prezent, la scara cerinţelor si posibilităţilor actuale.

Spatiul hidrografic Prut – Bârlad prezintă cea mai densa reţea de iazuri si acumulări din tara.   

Documente din secolele XVI-lea si XVII-lea atesta o îndelungata tradiţie in construirea iazurilor, atât de către ţăranii de pe moşii, cât şi de către meşteri specializaţi în acestea, ce lucrau în echipe. In corografia publicata la Viena in 1541 si alcătuita in urma unor misiuni diplomatice in Moldova lui Petru Rareş, transilvăneanul Reicherstorf enumera – alături de alte bogaţii – iazurile si bălţile cu soiuri alese de peste.

In mulţimea de acumulări moldovene au fost remarcate prin trecutul sau mărimea lor: helesteele domneşti de la Iaşi, primul dintre ele construit de Ştefan cel Mare pe Bahlui, sub zidurile Curţii, heleşteul cu morile Orheiului, de la Lăpuşneanu si iazul de pe Jijia, de peste 30 km lungime al Dorohoiului, prima data menţionat in 1587.

            Marele iaz domnesc de pe Bahlui a fost consemnat in impresiile de calatorie ale englezului Newberrie, in 1582, ale francezului Fourquevauls, in 1585, in timpul domniei lui Petru Şchiopul, apoi de Petru Bogdan Baksic, in 1640, pe vremea lui Vasile Lupu si de Paul de Alep, la numai cativa ani.

            In sec. XVII numărul lacurilor in Podişul Moldovei depăşea 1500, însumând in suprafaţa aproape 200.000 ha. Se reducea astfel considerabil suprafaţa arabila a tarii, pe langa faptul ca iezaturile prost intretinute se rupeau la viituri, antrenand ruperi in lant si inecand sate, asa cum s-a consemnat in anul 1659 cu un heleşteu pe Sitna, ce a inundat Pipalestii, Blindestii, Liestii si Ionasestii. Masuri restrictive s-au luat inca de la începutul sec. XVII-lea, sub Ieremia Movila (1595-1606), cand s-a ordonat ruperea unor iezături, dar probabil fara prea mare rezultat.

Despre Iezerul Dorohoiului de pe Jijia si de Bratesul de la gura Prutului, scrie si Dimitrie Cantemir la începutul sec. XVII-lea. Referire la iezerul Dorohoiului  face si Ion Ionescu de la Brad intr-un amplu studiu hidrologic si economic din 1866. Situat la confluenta Buhaiului cu Jijia, avand o suprafaţa de 150 fălci (215 ha) si adâncimi de 4-5 stânjeni (8-10 m) avea un important rol hidrologic de regularizare a debitului Jijiei, dar era folosit si pentru adăpatul vitelor si funcţionarea morilor.

Ansamblul lucrărilor hidrotehnice de importanta strategica in gospodărirea apelor a început sa se contureze din a doua jumătate a sec. XVII.

Problemele politice si economice au întârziat realizarea acestora. Abia in anul 1785 a fost conceputa o schema de mare anvergura menita sa rezolve problema navigaţiei intre marea Baltica si Marea Neagra prin legarea Vistulei cu Nistru, prin intermediul Sanului si a unui canal artificial cu o lungime de aproximativ 6.4 km. In continuare printr-un  ansamblu de lucrări, Nistrul avea sa fie legat cu Prutul.

In 1787 contele d’Hauterive semnala faptul ca Siretul trebuia sa fie legat cu Prutul in vederea navigabilităţii.

Regulamentul Organic in capitolul care tratează Căile de Comunicaţii (art. 158) prevedea navigabilitatea unor râuri din Principatul Moldovei printre care Prutul si Siretul si unirea acestora prin intermediul râului Bahlui.

In anul 1859 in actul Unirii exista un articol care stipula faptul ca pentru a renunţa la poziţia capitalei la Iaşi „se va face Prutul navigabil si se va lega cu Iaşii care va capata statutul de oraş porto-franco”.

In anul 1933, profesorul Andreescu Cale prezintă o schema bine fundamentata-cu argumente tehnice si economice solide – prin care in afara de rezolvarea problemei navigabilităţii Prutului, Bahluiului si Bahluietului, se propuneau soluţii pentru apărarea de inundaţii, asigurarea resurselor de apa si valorificarea potenţialului hidroenergetic.

Pentru regularizarea debitelor râului Prut s-a propus „un baraj la Stefanesti cu inaltimea de retenţie pana la cota 100 cu o suprafaţa de 7.850 ha si un volum total de 1.300 mil. mc si un baraj la Siraut cu „inaltimea de retenţie la cota 140”, având suprafaţa de 18.200 ha si un volum de 3.000 mil. mc. Cele doua baraje urmau sa fie prevăzute cu evacuatori de ape mari controlaţi de stavile tip Stoney si cu ecluza in scara pentru a se asigura fluenta navigaţiei. Studiul mai propune soluţii pentru navigabilizarea Prutului pana la Cernauti si pentru realizarea legăturii cu Nistrul.

Pentru alimentarea şenalului navigabil Târgu Frumos – Iaşi – Prut a fost propusa realizarea unei derivaţii cu un debit de 18-42 mc/sec (studiu întocmit in 1930 de ing. Constantin Hoisescu si reluat de Andreescu Cale).

Realizarea derivaţiei impunea construirea unui baraj pe Siret in dreptul localităţii Scheia, având nivelul normal la cota 215. Suprafaţa acumulării create ar fi fost de 9.200 ha, iar volumul sau de 1.100 mil. mc. Canalul de navigaţie urma sa străbată dealul Strunga printr-un tunel de 5 km lungime si 6 m diametru interior. De la extremitatea lui, in aval, situat pe dealul Gaureanca, ar fi pornit conductele forţate spre hidrocentrala Crivesti. Canalul navigabil Târgu Frumos – Tutora cu o lungime de 61,8 km urma sa deservească nu numai navigaţia ci si alte folosinţe.

O alta derivaţie din Siret de 5 mc/sec a fost conceputa in anul 1932, de ing. Cristea Mateescu, cu baraj pe râul Siret si canal de derivaţie pe traseul Bucecea –Sitna. Rolul ei era de a asigura apa pentru agricultura.

In privinta alimentarilor cu apa a marilor orase din spatiul hidrografic Prut-Bârlad

pana acum  150 de ani, situatia nu se deosebea mult de aceea a multor sate din ziua de azi. Apa se preleva din puţuri săpate in stratul freatic, din izvoarele învecinate sau din râul cel mai apropiat. In unele oraşe apa era transportata cu sacalele de la izvoare sau de la râuri si vânduta populaţiei pe străzi. Apa puturilor si izvoarelor era in general buna de baut. Apa de rau era insa tulbure si incarcata cu bacterii, care produceau boli contagioase.

Primele încercări de a se executa alimentari cu apa centralizate s-au făcut inca din sec. XVII:  la Iaşi in 1675 si Focşani in 1690.

Alimentările cu apa in centrele populate din Moldova au cunoscut o dezvoltare rapida in special in perioada 1880-1915 când s-au executat lucrări de alimentare cu apa in oraşul Botoşani proiectate si executate de ing. Elie Radu. In prima jumătate a sec. XX-lea s-a realizat alimentarea cu apa a oraşului Bârlad fiind proiectata de prof. Henri Theodoru.   

Din 1408 avem atestare documentară a orasului Iaşi printr-un document emis la Curtea lui Alexandru cel Bun. La acea dată alimentarea cu apă se realiza din izvoare neamenajate sau din uluce, budăi şi fântâni.

Primele apeducte medievale din Moldova se pare ca au fost construite in secolul al XV-lea, in timpul domniei lui Ştefan cel Mare, pentru alimentarea cu apa a cetăţilor Suceava si Vaslui (Palatul Domnesc).

Către jumătatea secolului XVII-lea se construieşte la Iaşi primul apeduct sub domnia lui Vasile Lupu. In cadrul vizitei sale apostolice din 1640, arhiepiscopul catolic Petru Bogdan Baksic constata ca apa care se gaseste in Iasi nu este buna de baut, fiind sarata. De aceea apa buna de baut se aduce din afara orasului. Alimentarea cu apa se facea din izvoarele de pe Podisul Galatei, din Valea Galatei, din Ciusmeaua lui Butuc si din izvoarele de pe Dealul Copou. De la aceasta ciusmea s-a alimentat cu apa si Feredeul Turcesc pana in 1857, când s-a stricat conducta si s-a preferat alimentarea lui de la Manastirea Golia.

Dar importantele lucrări edilitare se datoresc lui Grigore Gica, inca din intaia lui domnie moldoveneasca (1726-1733), asa cum relatează letopiseţul lui Ion Neculce. Tot el aduce de la Constantinopol doi meşteri apari, pe suiulgii albanezi Dima si Cosma, ce vor fi constructori si îngrijitori ai ciusmelelor din Iasi un timp îndelungat; numai din 1777 le urmează in slujba Gh. Suiulgiul fosta lor calfa. Se aduce astfel apa din dealul Septe Oameni si din dealul Ciric pana in curtea manastirii Golia, unde s-a făcut o casa de apa, de unde se distribuiau la diferite cişmele 22 masuri de apa (84.26 mc pe zi).

Grigore Alexandru Ghica creaza in 1765 un nou centru de alimentare cu apa la Sfantu Spiridon, cu apa unor izvoare de pe Copou, iar in anul următor reface casa apelor de la Golia si o aduce la poarta manastirii, cu ciusmea la strada.

Intre 1777 si 1782, Constantin Moruzi ajutat de Gh. Suiulgiul, dublează debitul centrului de la Golia, ridicandul la 44 masuri (170 mc/zi) si construieşte 19 cişmele noi. El instituie administraţia (Epitropia) apelor Iasului.

In prima jumătate a  secolului al XIX-lea, se relizeaza un pas însemnat către modernizarea alimentarii cu apa a Iasului: înlocuirea conductelor de ceramica cu fonta. Lucrarea s-a executat sub Mihai Sturza, intre 1843 – 1847, după planurile si sub conducerea lui Mihalic de Hodocin, „montanist si hidraulic” al departamentului lucrărilor publice. Tot el a realizat si ciusmeaua monumentala din fier montata in gradina Mitropoliei in anul 1851 la comanda ultimului domn al Moldovei, Grigore Ghica.

In anul 1853 se înfiinţează Ministerul Trebilor din Nlăuntru, apoi Ministerul Lucrărilor Publice.

In perioada 1865-1872, Serviciul Apelor trece de la Ministerul Lucrărilor Publice în subordinea Primăriei şi se fac primele încercări de alimentare cu apă a oraşului din surse mai îndepărtate.

Intre anii 1882 – 1905 se efectuează studii pentru o soluţie moderna de anvergura, astfel ca in 1905 se dispunea de 4 proiecte:

-       Lindley, cu 15000 mc/zi, de la Timisesti;

-       Lindley, cu 15000 mc/zi,  cu apa din Prut;

-       Chaigneu, cu apa din Prut;

-       Savul, pentru 6000 mc/zi, cu apa de izvor de la Gheraiesti.

In final s-a optat pentru prima soluţie bazata pe aducţiunea apei izvoarelor de la Timisesti. Inginerul W. H. Lindley intre 1898-1911 propune alimentarea cu apă a oraşului Iaşi din dreptul comunei Timişeşti, la confluenta Văii Nemţişorului cu Valea Moldovei, având ca sursă râul Ozana. Captarea constă într-un dren cu adâncimea de cca. 14 m, de unde apa ajunge gravitaţional printr-o conductă alcătuită aproape în totalitate din fontă, a doua din Europa la acea vreme, ca debit şi ca lungime, asigurându-se în medie 10.000-30.000 m3/zi. Această lucrare constituie începutul modernizării sistemului de alimentare cu apa a municipiului Iaşi (mai 1911).

Primele încercări de concepere a unor lucrări hidrotehnice de ansamblu au fost proiecte întocmite cu mijloace proprii de diferiţi ingineri români. Dintre acestea se pot menţiona studiile pentru îndiguirea luncii Dunării ale prof. Anghel Saligny şi studiile unui canal magistral din Siret pentru irigarea Bărăganului al prof. Alexandru Davidescu. Deşi aceste studii nu se ocupau de problemele de ansamblu ale unor bazine hidrografice, prin mărimea teritoriilor studiate şi prin complexitatea problemelor abordate ele depăşeau cadrul unor proiecte având ca obiect rezolvarea unor probleme locale. Privite din prisma unei viziuni moderne, aceste studii dovedeau o mare măiestrie a acestor pionieri în domeniul construcţiilor hidrotehnice. Pe de altă parte însă, studiile scot în evidenţă şi lipsa unei adânciri a problemelor de gospodărire a apelor, care în mare parte erau fie ignorate, fie tratate fără o adâncire suficientă, accentul lor principal fiind rezolvarea problemelor hidrotehnice.

Cu puţin după aprobarea Planului de Electrificare a fost înfiinţat Institutul pentru Planurile de Amenajare Integrală a Cursurilor de Apă (IPACA), subordonat Direcţiei Generale Hidrometeorologice (DGH) din cadrul Ministerului Transporturilor Navale şi Aeriene (MTNA). Acest institut a elaborat primele planuri de amenajare integrală a apelor din România în perioada 1951-1955. Colectivul de elaborare a acestor planuri era condus de Gheorghe Scodihor.

În 1956 a fost înfiinţat Comitetul de Stat al Apelor (CSA), care a preluat sarcinile Direcţiei Generale Hidrometeorologice din cadrul Ministerului Transporturilor Navale şi Aeriene. Era pentru prima oară când se crea în România un organ central care să coordoneze toate problemele legate de ape.

Activitatea de cadastru al apelor a început in România din anul 1958 prin inventarierea primara a lucrărilor şi obiectivelor realizate. In anul 1964 s-a publicat primul Atlas cadastral al apelor din România, pe baza a 50.000 de fise cadastrale si anexe tehnice.

In perioada 1959 – 1962 au fost elaborate planurile de amenajare ale bazinelor hidrografice şi planul de Amenajare a Apelor din România. Pentru anumite subbazine au colaborat la acest exerciţiu şi direcţiile de ape ale diferitelor bazine hidrografice, sub îndrumarea IPACH, în scopul de a crea şi in teritoriu capacitatea de a aborda în mod unitar activităţile de gospodărire a apelor.

Planul naţional de amenajare a apelor urma să constituie o sinteză a planurilor de amenajare pe bazine hidrografice, analizând legăturile dintre propunerile acestora şi elaborând un program general de măsuri în domeniul gospodăririi apelor. Astfel, planul de amenajare era mult mai mult decât un program de investiţii în lucrări de amenajare a cursurilor de apă, fiind un document pentru fundamentarea unei politici naţionale în domeniul gospodăririi apelor. Planul naţional de amenajare determina soluţii, ţinând seama de toate necesităţile economiei naţionale şi scotea în evidenţă sarcinile care reveneau diferitor ministere interesate pentru asigurarea unei gospodăriri coerente a apelor care să satisfacă toate aceste necesităţi, depăşind cadrul unui plan departamental, care să privească doar lucrările de investiţii şi măsurile care reveneau Comitetului de Stat al Apelor.

Planul de amenajare al bazinului raului Prut a fost coordonat de domnul Mircea Iordanescu , iar cel al raului Barlad de domnul Andrei Filotti.

Pentru punerea in aplicare a masurilor care sa conducă la diminuarea si înlăturarea efectelor negative produse de ape a fost necesara asigurarea documentaţiilor de execuţie, proiectarea lucrărilor de gospodărirea apelor facandu-se de-a lungul anilor in cadrul C.S.A (Comitetul de Stat al Apelor), prin institutele sale centrale si prin Direcţiile Teritoriale de Gospodărirea Apelor, iar prin reorganizarea CSA, intre anii 1969-1976, aceste lucrări s-au asigurat prin ISPIFGA, Unitatea Ministerului Agriculturii si după 1976 o data cu înfiinţarea Consiliului Naţional al Apelor sarcina de proiectare a trecut la ICPGA Bucureşti si la atelierele de proiectare ale Direcţiilor de Ape.

In perioada 1959-1962, au fost realizate primele planuri de amenajare a bazinelor hidrografice, iar in anul 1976 a fost promulgata Legea 1 privind Programul National de amenajare a bazinelor hidrografice din Romania. Programul National de amenajare a spatiului hidrografic Prut-Barlad, prevedea o serie de lucrări de regularizare, indiguiri si consolidări de maluri, lucrări corelate cu acumulări complexe pentru atenuarea viiturilor si alte folosinţe ale apelor.

 

B.H.PRUT

Pentru scoaterea de sub efectele inundatiilor a orasului Iasi, in 1960 s-a intocmit

proiectul “Regularizarea raului Bahlui la Iasi” care a fost aprobat de Consiliul de

Ministri in 1962 si care prevedea:

A. Pentru etapa I-a (1961-1966), următoarele lucrări:

               -Cinci baraje cu rol complex (de atenuare a debitelor maxime pe r. Bahlui in sectiunea Iasi – cu un volum total de atenuare a viiturilor de 63 mil. mc si asigurarea alimentării cu apă, piscicultură, irigaţii, populaţie si industrie cu un volum de 12.3 mil. mc): Aroneanu pe valea Ciric, Ezareni pe Izăreni (Valea Ursului), Ciurbesti pe Locii (Valea Ciurea), Cucuteni pe valea Voinesti  (Morisca) si Podul Iloaiei pe Valea Bahluet. Acestea au fost executate in perioada 1962-1964.

              -Lucrări de regularizare pe raul Bahlui in zona Municipiului Iasi si zona sa industriala intre podul Beldiman si podul C.F. de pe linia Iasi-Ungheni( 14 Km);

              -Lucrări de regularizare pe cursurile de apa Nicolina (4,4, Km) si Repedea (3,9Km)

        B. Din etapa a II-a – perioada 1970-1978 s-au executat :

            -Acumularea Tansa-Belcesti pe raul Bahlui – PIF 1974 cu un volum total de

27.12 mil. mc, volum atenuare 19.20 mil. mc si volum util 7.88 mil. mc;

           -Acumularea Plopi pe Gurguiata (Valea Mare) – PIF 1978 cu un volum total de

26.90 mil. mc, volum atenuare 22.10 mil. mc si volum util 4.80 mil. mc.

Pentru diminuarea inundaţiilor provocate de raul Prut in anul 1972 s-a ratificat acordul privind construirea in comun de catre R.S.R si U.R.S.S. a nodului hidrotehnic Stanca Costesti. Prin realizarea nodului hidrotehnic Stanca - Costesti s-au obţinut avantaje benefice din punct de vedere economic pentru judeţul Iasi: apărarea impotriva inundaţiilor a localităţilor si terenurilor agricole din lunca raului Prut indiguit la dimensiuni corelate cu efectul acumulării, posibilitatea executării lucrărilor de desecare si extindere a irigaţiilor pe aceste terenuri si pe terasele raului Prut, extinderea sursei de apa industriala, debite pentru extinderea pisciculturii precum si condiţii pentru introducerea in viitor a navigaţiei pe raul Prut. Volumul total al acumulării este de 1400 mil. mc, volumul de atenuare a viiturilor este de 665 mil. mc. iar volumul util este de 450 mil. mc (pentru alimentări cu apă, irigatii si producerea de energie electrica).

In Programul Naţional au mai fost prevăzute: apărarea impotriva inundaţiilor pe cursul de apa Ciric a cartierului Tatarasi, acumularea Ciric III, cu un volum total de 2,60 mil. mc. si volum atenuare de 2,35 mil. mc, regularizarea cursului de apa Vamasoaia si consolidări de mal pe raul Prut.

Investiţia „Îndiguire r. Prut pe sectorul Sculeni-Ţuţora-Gorban si amenajarea zonei de vărsare a raului Jijia – jud. Iasi” cuprinde lucrările de indiguire mal drept a r. Prut pe sectorul specificat in lungime de 74 km si regularizarea si indiguirea raului Jijia sector pod Carniceni – confluenţă raul Prut in lungime de 37 km si raul Bahlui confluenţă raul Jijia – pod Sf. Ioan mun. Iasi in lungime de cca.10 km.

Pentru scoaterea de sub efectul inundaţiilor a raului Prut a teritoriului cuprins intre Trifesti si Sculeni jud. Iasi, in perioada 1970-1972 a fost realizata indiguirea raului

Prut pe o lungime de 29.6 km.

Pentru apararea obiectivelor economice din albia majora a raului Nicolina (platforma CUG FORTUS Iasi) si asigurarea exploatării in condiţii de siguranţă a acumulărilor Ciurbesti si Ezăreni in perioada 1980-1983 s-au executat si pus in functiune 3 acumulari nepermanente – Ciurea, Barca si Cornet cu un volum total de atenuare de 20,25 mil. mc. In aceiasi perioada pentru scoaterea de sub efectul inundatiilor a cartierelor Tudor Vladimirescu si C. A. Rosetti s-au executat si pus in funcţiune un număr de 2 acumulări nepermanente Cârlig şi Vânători pe raul Cacaina cu un volum de atenuare de 6,90 mil. mc.

In bazinul hidrografic al raului Bahlui, pentru reducerea debitelor de viitură in secţiunea Iasi se mai realizează in anul 1984 ac. Sarca (r. V. Oii) cu un volum total de 23,30 mil. mc. si un volum de atenuare de 20,0 mil. mc., iar pe r. Rediu, ac. Rediu – PIF 1988 cu un volum total de 1,0 mil. mc din care un volum de atenuare de 0,6 mil. mc avand ca principal rol scoaterea de sub efectul inundaţiilor a cartierului Păcurari din municipiul Iasi.

In cadrul investiţiei „Amenajarea r. Jijia în judeţele Botoşani si Iaşi” s-a propus realizarea următoarelor lucrări – regularizarea r. Jijia si a afluenţilor, precum şi acumulările Ezer, Dorohoi, Ibăneasa si Suliţa – Dracşani,dupa cum urmeaza:

           a. Regularizare r. Jijia si afluenţi in lungime de 165 km (136 km r. Jijia si 29 km afluenţi) – lucrare in execuţie;

           b. Acumulare Ezer pe r. Jijia cu un volum total de 14,10 mil. mc si un volum de atenuare de 10,5 mil. mc – PIF 1996.

           c. Acumulare Dorohoi pe r. Buhai (momentan s-a amanat execuţia acesteia);

            d. Acumulare Ibăneasa pe r. Ibăneasa cu un volum total de 8,0 mil. mc – in execuţie;

            e. Acumulare Suliţa Dracşani pe r. Sitna (modernizare) cu un volum total 33,0 mil. mc. si un volum de atenuare de 26,18 mil. mc.

f. Investiţia „Amenajarea r. Jijia, în zona Ţigănasi, jud. Iasi” care cuprinde un număr de 6 incinte inundabile (poldere) din care polderele IV, V si VI cu un volum de atenuare 8,65 mil. mc. puse in funcţiune in anul 1996.

            g. Amenajare r. Baseu – care cuprinde acumulările Cal Alb, Negreni, Mileanca realizate in perioada 1973 -1976 cu un volum total de 56,23 mil. mc si un volum util de 22,53 mil. mc, avand ca principal rol asigurarea apei pentru irigaţii la sistemele hidrotehnice din administrarea IELIF Botosani, apărarea impotriva inundaţiilor a obiectivelor social economice situate in albia majoră a raurilor Baseu si Podriga, asigurarea apei pentru populaţie a orasului Săveni si piscicultură.

            h. „Regularizarea raului Sitna” (Derivaţie Siret-Sitna) – ac. Cătămărăsti cu rol de

alimentare cu apă a sistemelor de irigaţii Cătămărăsti si Roma-Păpăuţi in suprafaţă totală de 4700 ha prin funcţionarea derivaţiei Siret - Sitna. Derivaţia Siret-Sitna are rolul de a completa necesarul de apă in acumularea Cătămărăsti pentru asigurarea necesarului de apă pentru alimenatarea cu apa a irigaţiilor. Derivatia are o lungime de 13,1km si poate tranzita un debit maxim de 8 mc/sec.

            i. “Amenajarea raului Miletin“ in jud. Botosani si Iasi, realizata in perioada 1981 –

1985 si care cuprinde urmatoarele obiective:

               - ac. Hălceni (jud. Iasi) – cu rol de apărare impotriva inundaţiilor, alimentare cu apă pentru populaţie, industrie, irigaţii, cu un volum total de 42,8 mil. mc si un volum util de 11,8 mil. mc

               - ac. nepermanenta Campeni ce are rol de atenuarea debitelor de viitură pe r. Miletin amonte ac. Hălceni, cu un volum total de 11,2 mil. mc.

In judetul Vaslui s-a realizat acumularea Posta Elan (raul Elan) ce are rolul de scoatere de sub efectul inundaţiilor a obiectivelor socio-economice situate aval baraj  (localitate Murgeni) si asigurarea alimentării cu apă pentru populaţie si industrie cu un debit de 15 l/sec. Acumularea a fost pusă in funcŃiune in anul 2001, are un volum total de 9,65 mil. mc. si un volum de atenuare de 5,05 mil. mc.

 

B.H. BARLAD

Dezvoltarea economico-socială a tării in perioada anilor 1970-1980 coroborată cu noua impărtire administrativă (mai 1968 – infiintarea judetului Vaslui) a determinat luarea de măsuri pentru gospodărirea eficientă a surselor de apă existente. Dacă, pană in anul 1970 lucrările hidrotehnice realizate pe cursurile de apă aveau un caracter local si in special cu rol piscicol, odată cu dezvoltarea industriei in noile centre administrative si a agriculturii s-a impus promovarea de lucrări hidrotehnice atat cu rol in asigurarea surselor de apă cat si a scoaterii de sub efectul inundatiilor a obiectivelor socio-economice din zonele limitrofe surselor de apă.

O primă investitie in asigurarea cu apă pentru populatie si industrie din municipiul

Vaslui a fost realizarea, la nivelul anilor 1971-1972, a prizei de apă pe raul Barlad (in sectiunea orasului Vaslui), a statiei de pompare Rediu I si a regularizării si indiguirii (mal drept r. Barlad) pe teritoriul municipiului.

Dezvoltarea economică a orasului a impus mărirea debitelor de apă necesare, ceea ce a condus la realizarea acumulărilor cu rol complex: Puscasi (1973) si Solesti (1974) si a staţiei de pompare Rediu II. Aceeasi atenţie in ceea ce priveste asigurarea surselor de apă pentru populaţie si industrie se acordă si celorlalte municipii si orase din cadrul judetului. Astfel, pentru asigurarea cu apă a municipiului Barlad se realizează, in perioada 1975-1979, acumulările cu rol complex Rapa Albastră si respectiv Cuibul Vulturilor situate pe raurile Simila si respectiv Tutova.

Pentru orasul Negresti se realizeaza acumularea Căzănesti pe raul Durduc, iar

pentru localitatea Ţibănesti, acumularea Tungujei pe raul Sacovat.

In prezent pentru gospodărirea cantitativă si calitativă a apelor, in bazinul hidrografic Barlad, schema de amenajare cuprinde:

            -un număr de 16 acumulări (permanente, nepermanente si poldere) cu un volum

total de 301.4 mil.mc din care: 234 mil.mc. volume atenuare si 60.7 mil mc. volume utile (populaţie, industrie, agricultură etc.);

             -două derivaţii bazinale (derivaţia r. Barlad - ac.Puscasi, r. Barlad - ac.Rapa Albastră);

            -o derivaţie interbazinală Prut – Barlad intre raurile Prut si Vaslui.

Polderul de la Vulturesti s-a realizat in anul 1996 si are un volum total de 24.000 mii mc.

Derivatia Prut - Barlad a fost realizata in anul 1984 cu o lungime de 12,7 km si poate tranzita un debit maxim de 3,2 mc/s.

Derivatia Barlad – ac. Puscasi a fost realizata in anul 1973 cu o lungime de 7,7 km si poate tranzita un debit maxim de 0,4 mc/s.

Derivatia Barlad – ac. R. Albastra a fost realizata in anul 1980 cu o lungime de 5,6 km si poate tranzita un debit maxim de 0,6 mc/s.

Pentru scoaterea de sub efectul inundaţiilor a obiectivelor social economice limitrofe raului Barlad si afluenţilor acestuia se execută lucrări de indiguire si regularizare intre anii 1977-1980 pe sectorul amonte confluenţă râul Crasna, iar pe sectorul aval pană la confluenţa cu râul Siret intre anii 1981-1988, cu o lungime totală de 279,3 km.

Prin lucrările realizate sunt scoase de sub efectul inundaţiilor, la nivelul judeţelor

Vaslui si Galaţi, următoarelor obiective:

             -terenuri agricole: 57.708 ha ;

             -215 km căi de comunicaţie (CF+DN+DJ);

             -1397 gospodării individuale.

 

 

 

Titlul Proiectului:
WIMS-Investment supporting the information system and database for water management

Proiect Phare Numărul:
EuropeAid/122966
/D/SUP/RO
Contract no:
RO/2005/017-553.03.03.03.01