Versiune Romana      Versiune Engleza     
ANAR
Acasă
Starea apelor
Dispecerat
Proiecte
Fazarea Proiectului WATMAN
PROIECT WATMAN
Contact
Anunturi
Informații utile
APEL 112 SMS 113
Anunț COVID-19
  
Se începe căutarea
 

DIRECTIVA CONSILIULUI din 4 mai 1976

Planuri de management a bazinului hidrografic
Licitații Închirieri
Galerie
 
DIRECTIVA CONSILIULUI

din 4 mai 1976

privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii

(76/464/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special art. 100 şi 235,

având în vedere propunerea Comisiei, având în vedere avizul Parlamentului European1,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social2,

întrucât este nevoie urgentă de acţiuni generale şi simultane ale statelor membre pentru protecţia mediului acvatic al Comunităţii împotriva poluării, în special a celei provocate de anumite substanţe persistente, toxice şi bioacumulabile;

întrucât mai multe convenţii sau proiecte de convenţii, inclusiv Convenţia pentru prevenirea poluării marine din surse de pe uscat, proiectul Convenţiei pentru protecţia Rinului împotriva poluării chimice şi proiectul Convenţiei Europene pentru protecţia cursurilor de apă internaţionale împotriva poluării sunt încheiate pentru a proteja cursurile de apă internaţionale şi mediul marin împotriva poluării; întrucât este important să se asigure punerea în aplicare coordonată a acestor convenţii;

întrucât orice diferenţe între dispoziţiile privind evacuările de anumite substanţe periculoase în mediul acvatic, deja aplicabile sau care sunt în pregătire în diferitele state membre, ar putea crea condiţii de concurenţă inegale, afectând astfel în mod direct funcţionarea pieţei comune;

întrucât este aşadar necesar să se realizeze o apropiere a legilor din acest domeniu, conform art. 100 din Tratat;

întrucât această apropiere legislativă trebuie să fie însoţită de acţiuni ale Comunităţii, astfel încât unul dintre scopurile Comunităţii în domeniul protecţiei mediului şi ameliorării calităţii vieţii să poată fi îndeplinite prin reglementări mai cuprinzătoare; întrucât trebuie aşadar stabilite anumite prevederi în acest sens; întrucât trebuie invocat art. 235 din Tratat, deoarece competenţele necesare în acest scop nu au fost prevăzute în Tratat;

întrucât programul de acţiune al Comunităţilor Europene privind mediul3 prevede un număr de măsuri pentru protecţia apelor dulci şi a apelor marine împotriva anumitor poluanţi;

întrucât, pentru a se asigura o protecţie eficientă a mediului acvatic al Comunităţii, trebuie stabilită o primă listă, intitulată Lista I, cuprinzând anumite substanţe individuale, selectate în

1 JO C 5, 08.01.1975, p. 62.

2 JO C 108, p. 15.05.1975, p. 76.

3 JO C 112, 20.12.1973, p. 1.

principal pe baza toxicităţii, persistenţei şi bioacumulării lor, cu excepţia celor inofensive din punct de vedere biologic sau care se transformă rapid în substanţe inofensive din punct de vedere biologic, şi o a doua listă, intitulată Lista II, cuprinzând substanţe care au un efect nociv asupra mediului acvatic, care, cu toate acestea, pot fi limitate într-o zonă dată şi care depind de caracteristicile şi de situarea geografică a apei în care sunt evacuate; întrucât orice evacuare de astfel de substanţe trebuie să fie supusă unei autorizări prealabile, specificându-se standardele de emisie;

întrucât poluarea prin evacuarea diferitelor substanţe periculoase din Lista I trebuie eliminată;

întrucât Consiliul trebuie, într-un termen determinat şi la propunerea Comisiei, să adopte valorile limită maxime pentru standardele de emisie, metodele de măsurare şi termenele pe care trebuie să le respecte persoanele care evacuează în prezent;

întrucât statele membre trebuie să aplice aceste valori limită, cu excepţia statelor membre care pot dovedi Comisiei, conform unei proceduri de monitorizare stabilite de către Consiliu, că obiectivele de calitate stabilite de către Consiliu, la propunerea Comisiei, sunt îndeplinite şi menţinute continuu în întreaga zonă care ar putea fi afectată de evacuări datorită acţiunilor întreprinse, printre alţii, şi de statul membru respectiv;

întrucât trebuie redusă poluarea apelor provocată de substanţele din Lista II; întrucât, în acest scop, statele membre trebuie să instituie programe care să cuprindă obiective de calitate pentru ape, redactate în conformitate cu directivele Consiliului, în cazurile în care acestea există; întrucât standardele de emisie aplicabile pentru asemenea substanţe trebuie calculate în funcţie de aceste obiective de calitate;

întrucât, cu anumite excepţii şi modificări, prezenta directivă se aplică evacuărilor în apele subterane până la adoptarea unor reglementări comunitare precise în domeniu;

întrucât este posibil ca unul sau mai multe state membre, individual sau colectiv, să adopte măsuri mai stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă;

întrucât trebuie redactat un inventar al evacuărilor de anumite substanţe deosebit de periculoase în mediul acvatic al Comunităţii, pentru a se stabili originea acestora;

întrucât este posibil să fie necesară revizuirea, şi, eventual, completarea Listelor I şi II pe baza experienţei acumulate, transferându-se, dacă este cazul, anumite substanţe din Lista II în Lista I,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

1. Sub rezerva art. 8, prezenta directivă se aplică:

- apelor continentale,

- apelor teritoriale,

- apelor maritime teritoriale,

- apelor subterane.

2. În sensul prezentei directive:

(a) „ape continentale” reprezintă toate apele dulci de suprafaţă, stătătoare sau curgătoare, situate pe teritoriul unuia sau mai multor state membre;

(b) „ape maritime teritoriale” reprezintă apele dinspre uscat de pe linia de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale, extinzându-se, în cazul cursurilor de apă, până la limita apelor dulci;

(c) „limita apelor dulci” reprezintă locul din cursul de apă în care, la reflux şi într-o perioadă în care debitul de apă dulce este scăzut, se înregistrează o creştere considerabilă a salinităţii, datorită prezenţei apei de mare;

(d) „evacuare” reprezintă introducerea în apele menţionate la alin. (1) de orice substanţe care figurează pe Lista I sau pe Lista II din anexă, cu excepţia:

- evacuărilor de materiale de dragare,

- evacuărilor operaţionale din nave în apele teritoriale,

- evacuărilor peste bordul navelor în apele teritoriale;

(e) „poluare” reprezintă evacuarea de către om, direct sau indirect, de substanţe sau de energie în mediul acvatic, ale cărei rezultate pot deprecia sănătatea umană, pot dăuna resurselor vii şi ecosistemelor acvatice, zonelor de frumuseţe sau pot interfera cu alte utilizări legale ale apei.

Articolul 2

Statele membre iau măsuri corespunzătoare pentru a elimina poluarea apelor menţionate la art. 1 cu substanţele periculoase din familiile şi grupele de substanţe care figurează pe Lista I din anexă, pentru a reduce poluarea apelor menţionate cu substanţe periculoase din familiile şi grupele de substanţe care figurează în Lista II din anexă, conform prezentei directive, ale cărei prevederi reprezintă doar un prim pas în direcţia atingerii acestui scop.

Articolul 3

În ceea ce priveşte substanţele care aparţin familiilor şi grupelor de substanţe din Lista I, denumite în continuare „substanţe din Lista I”:

1. toate evacuările în apele menţionate la art. 1, care este posibil să conţină orice asemenea substanţă, trebuie autorizate în prealabil de autoritatea competentă din statul membru respectiv;

2. în autorizaţie se prevăd standardele de emisie pentru evacuările de orice asemenea substanţe în apele menţionate la art. 1 şi, dacă este necesar pentru punerea în aplicare a prezentei directive, pentru evacuările de orice asemenea substanţă în canalizări;

3. în cazul evacuărilor de orice asemenea substanţe deja existente în apele menţionate la art. 1, evacuările trebuie să se conformeze condiţiilor stabilite în autorizaţie pe perioada prevăzută

în respectivul document. Această perioadă nu poate depăşi limitele prevăzute conform art. 6 alin. (4);

4. autorizaţiile pot fi acordate numai pentru o perioadă limitată. Ele pot fi reînnoite, avându-se în vedere orice modificare a valorilor limită prevăzute la art. 6.

Articolul 4

1. Statele membre aplică un sistem de emisii-zero evacuărilor de substanţe din Lista I în apele subterane.

2. Statele membre aplică apelor subterane prevederile prezentei directive asupra substanţelor care aparţin familiilor şi grupelor de substanţe din Lista II, denumite în continuare „substanţe din Lista II”.

3. Alin. (1) şi (2) nu se aplică nici efluenţilor menajeri, nici evacuărilor injectate în straturile adânci, saline şi neutilizabile.

4. Prevederile prezentei directive referitoare la apele subterane nu se mai aplică după punerea în aplicare a unei directive separate privind apele subterane.

Articolul 5

1. Standardele de emisie prevăzute în autorizaţiile acordate în temeiul art. 3 trebuie să stabilească:

(a) concentraţia maximă permisă a unei substanţe într-o evacuare. În cazul diluţiei, valoarea limită prevăzută la art. 6 alin. (1) lit. (a) trebuie împărţită la factorul de diluţie.

(b) cantitatea maximă permisă dintr-o anumită substanţă într-o evacuare pe parcursul uneia sau mai multor perioade de timp determinate. Dacă este necesar, cantitatea poate fi exprimată şi ca unitate de greutate a poluantului per unitate de element caracteristic al activităţii poluante (de exemplu, unitate de greutate per unitate de materie primă sau per unitate de produs).

2. Pentru fiecare autorizaţie, autoritatea competentă a statului membru respectiv poate, dacă este necesar, să impună standarde de emisie mai stricte decât cele care rezultă din aplicarea valorilor limită prevăzute de Consiliu în conformitate cu art. 6, având în vedere în special toxicitatea, persistenţa şi bioacumularea substanţelor respective în mediul în care sunt evacuate.

3. Dacă persoana care efectuează evacuarea declară că nu se poate conforma standardelor de emisie impuse sau dacă autoritatea competentă a statului membru constată acest lucru, autorizaţia nu se acordă.

4. Dacă standardele de emisie nu pot fi respectate, autoritatea competentă din statul membru respectiv ia toate măsurile adecvate pentru a asigura îndeplinirea tuturor condiţiilor de autorizare şi, dacă este necesar, pentru a interzice evacuarea.

Articolul 6

1. Consiliul, la propunerea Comisiei, stabileşte valorile limită maxime pentru standardele de emisie ale diverselor substanţe periculoase incluse în familiile şi grupele de substanţe din Lista I. Aceste valori limită sunt stabilite prin:

(a) concentraţia maximă permisă a unei substanţe într-o evacuare şi (b) dacă este cazul, cantitatea maximă dintr-o asemenea substanţă exprimată ca unitate din greutatea poluantului per unitate de element caracteristic al activităţii poluante (de exemplu, unitate de greutate per unitate de materie primă sau per unitate de produs).

Dacă este cazul, valorile limită aplicabile efluenţilor industriali trebuie stabilite în funcţie de sector şi de tipul de produs.

Valorile limită aplicabile substanţelor din Lista I trebuie stabilite în principal pe baza următoarelor elemente:

- toxicitate,

- persistenţă,

- bioacumulare,

avându-se în vedere cele mai bune mijloace tehnice disponibile.

2. Consiliul, la propunerea Comisiei, stabileşte obiectivele de calitate pentru substanţele din Lista I.

Aceste obiective sunt stabilite în principal pe baza toxicităţii, a persistenţei şi a acumulării substanţelor menţionate anterior în organisme vii şi în sedimente, după cum indică cele mai semnificative date ştiinţifice recente, avându-se în vedere diferenţa dintre caracteristicile apei sărate şi ale apei dulci.

3. Valorile limită stabilite conform alin. (1) se aplică, cu excepţia cazurilor în care un stat membru poate dovedi Comisiei, conform unei proceduri de monitorizare stabilite de către Consiliu, la propunerea Comisiei, că obiectivele de calitate stabilite conform alin. (2) sau alte obiective de calitate mai stricte ale Comunităţii sunt îndeplinite şi menţinute în permanenţă în întreaga zonă care ar putea fi afectată de evacuări datorită acţiunilor întreprinse, printre alţii, şi de statul membru respectiv.

Comisia raportează Consiliului cazurile pentru care a recurs la metoda obiectivelor de calitate.

La fiecare cinci ani, Consiliul revizuieşte, la propunerea Comisiei şi conform art. 148 din Tratat, cazurile în care s-au aplicat metodele menţionate anterior.

4. Pentru substanţele incluse în familiile sau grupele de substanţe prevăzute la alin. (1), Consiliul stabileşte termenele limită menţionate la art. 3 pct. (3) conform art. 12, ţinând seama de caracteristicile sectoarelor industriale respective şi, dacă este cazul, de tipurile de produse.

Articolul 7

1. Pentru a se reduce poluarea apelor menţionate la art. 1 cu substanţele din Lista II, statele membre instituie programe pentru a căror punere în practică aplică în special metodele menţionate la alin. (2) şi (3).

2. Toate evacuările în apele menţionate la art. 1, care este posibil să conţină oricare dintre substanţele din Lista II, trebuie autorizate în prealabil de către autorităţile competente ale statului membru respectiv, care stabilesc standardele de emisie. Asemenea standarde trebuie să se bazeze pe obiectivele de calitate, stabilite conform prevederilor de la alin. (3).

3. Programele menţionate la alin. (1) cuprind obiectivele de calitate pentru apă; acestea trebuie stabilite în conformitate cu directivele Consiliului, în cazurile în care există asemenea directive.

4. Programele pot include de asemenea prevederi speciale care să reglementeze compoziţia şi utilizarea substanţelor sau grupelor de substanţe şi a produselor şi trebuie să aibă în vedere cele mai recente evoluţii tehnice realizabile din punct de vedere economic.

5. Se stabilesc termene limită de punere în aplicare a programelor.

6. Rezumatele programelor şi rezultatele punerii lor în aplicare se comunică la Comisie.

7. Comisia, împreună cu statele membre, asigură realizarea unor comparaţii regulate între programe, pentru a se asigura o coordonare suficientă a punerii acestora în aplicare.

Dacă este cazul, Comisia înaintează Consiliului propuneri pertinente în acest sens.

Articolul 8

Statele membre întreprind toate acţiunile corespunzătoare pentru punerea în practică a măsurilor pe care le-au adoptat conform prezentei directive, astfel încât să nu se amplifice poluarea apelor care nu sunt menţionate la art. 1. În plus, statele membre interzic toate acţiunile care evită, în mod intenţionat sau neintenţionat, aplicarea prezentei directive.

Articolul 9

Aplicarea măsurilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă nu poate, în nici un fel, direct sau indirect, să ducă la amplificarea poluării apelor menţionate la art. 1.

Articolul 10

Dacă este cazul, unul sau mai multe state membre pot, individual sau împreună, să adopte măsuri mai stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 11

Autoritatea competentă redactează un inventar al evacuărilor în apele menţionate la art. 1, care pot să conţină substanţele din Lista I pentru care se aplică standarde de emisie.

Articolul 12

1. Consiliul, hotărând în unanimitate, adoptă o decizie în termen de nouă luni de la orice propunere a Comisiei conformă cu art. 6 şi de la propuneri care privesc metodele de măsurare aplicabile.

Comisia înaintează propunerile asupra unei serii iniţiale de substanţe, precum şi metodele de măsurare aplicabile şi termenele limită menţionate la art. 6 alin. (4) în termen de maximum doi ani de la notificarea prezentei directive.

2. Comisia înaintează, pe cât posibil, în termen de 27 de luni de la notificarea prezentei directive, primele propuneri în conformitate cu art. 7 alin. (7). Consiliul, hotărând în unanimitate, adoptă o decizie în termen de nouă luni.

Articolul 13

1. În scopul punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre furnizează Comisiei, la cererea expresă a acesteia, toate informaţiile necesare pentru fiecare caz şi, în special:

- detalii asupra autorizaţiilor acordate conform art. 3 şi art. 7 alin. (2),

- rezultatele inventarului prevăzut la art. 11,

- rezultatele monitorizării realizate de către reţeaua naţională,

- informaţii suplimentare asupra programelor menţionate la art. 7.

2. Informaţiile obţinute în urma aplicării prezentului articol sunt folosite numai în scopul pentru care au fost solicitate.

3. Comisia şi autorităţile competente ale statelor membre, funcţionarii oficiali şi ceilalţi funcţionari nu dezvăluie informaţiile pe care le-au obţinut conform prezentei directive, informaţii care intră sub incidenţa secretului profesional.

4. Dispoziţiile alin. (2) şi (3) nu împiedică publicarea unor informaţii de ordin general sau anchete care nu conţin informaţii referitoare la anumite întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi.

Articolul 14

La propunerea Comisiei, care acţionează din proprie iniţiativă sau la cererea unui stat membru, Consiliul revizuieşte şi, dacă este necesar, completează Listele I şi II pe baza experienţei acumulate şi, dacă este cazul, transferă anumite substanţe din Lista II în Lista I.

Articolul 15

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 4 mai 1976.

Pentru Consiliu

Preşedintele

G. THORN

ANEXĂ

Lista I, cuprinzând familii şi grupe de substanţe

Lista I conţine anumite substanţe individuale care aparţin următoarelor familii şi grupe de substanţe, selectate în principal pe baza toxicităţii, persistenţei şi bioacumulării lor, cu excepţia celor inofensive din punct de vedere biologic sau celor care se transformă rapid în substanţe inofensive din punct de vedere biologic:

1. compuşi organohalogenaţi şi substanţe care pot forma asemenea compuşi în mediul acvatic,

2. compuşi organofosforici,

3. compuşi organostanici,

4. substanţe cu proprietăţi cancerigene dovedite, în sau prin mediul acvatic1,

5. mercur şi compuşii acestuia,

6. cadmiu şi compuşii acestuia,

7. uleiurile minerale persistente şi hidrocarburile de origine petrolieră, şi, în scopul punerii în aplicare a art. 2, 8, 9 şi 14 din prezenta directivă,

8. substanţele sintetice persistente care pot pluti, rămâne în suspensie sau care se pot scufunda şi interfera cu oricare dintre utilizările apelor.

Lista II, cuprinzând familii şi grupe de substanţe

Lista II conţine:

- substanţele care aparţin familiilor şi grupelor de substanţe din Lista I pentru care nu s-au stabilit valorile limită menţionate la art. 6 din directivă,

- anumite substanţe şi categorii de substanţe individuale care aparţin familiilor şi grupelor de substanţe enumerate mai jos

care au un efect nociv asupra mediului acvatic şi care, cu toate acestea, pot fi limitate într-o zonă dată şi care depind de caracteristicile şi situarea geografică a apei în care sunt evacuate.

Familiile şi grupele de substanţe menţionate la a doua liniuţă

1. Următoarele metaloide şi metale şi compuşii acestora:

1. zinc

2. seleniu

3. staniu

4. vanadiu

5. cupru

6. arsenic

7. bariu

8. cobalt

9. nichel

10. antimoniu

11. beriliu

12. taliu

13. crom

14. molibden

15. bor

16. telur

16. plumb

18. titan

19. uraniu

20. argint

2. Biocidele şi derivaţii acestora care nu apar în Lista I.

3. Substanţele care au un efect nociv asupra gustului şi/sau mirosului produselor destinate consumului uman obţinute din mediul acvatic

1 Dacă anumite substanţe din Lista II sunt cancerigene, acestea sunt incluse la categoria 4 din această listă şi compuşii care pot produce astfel de substanţe în apă.

4. Compuşi organici persistenţi ai siliconului şi substanţe care pot da naştere producerii de asemenea compuşi în apă, cu excepţia celor inofensivi din punct de vedere biologic sau care se transformă rapid în substanţe inofensive în apă.

5. Compuşi anorganici ai fosforului şi fosfor elementar.

6. Uleiurile minerale nepersistente şi hidrocarburile de origine petrolieră.

7. Cianurile şi fluorurile.

8. Substanţele care au efecte negative asupra echilibrului oxigenului, în special amoniacul şi nitriţii.

Declaraţie privind art. 8

Statele membre se angajează să stabilească norme cu privire la evacuările de ape reziduale în apele maritime prin conducte, care să nu fie mai permisive decât cele prevăzute de prezenta directivă.

Titlul Proiectului:
WIMS-Investment supporting the information system and database for water management

Proiect Phare Numărul:
EuropeAid/122966
/D/SUP/RO
Contract no:
RO/2005/017-553.03.03.03.01