Descarca fisier

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 8 martie 1984

privind valorile-limită şi obiectivele de calitate pentru evacuările de mercur din alte

sectoare decât cel al electrolizei alcanilor

(84/156/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special art. 100 şi 235,

având în vedere Directiva Consiliului 76/464/CEE din 4 mai 1976 privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii (1), în special art. 6 şi 12,

având în vedere propunerea Comisiei (2),

având în vedere avizul Parlamentului European (3),

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (4),

întrucât, pentru a proteja mediul acvatic al Comunităţii împotriva poluării cu anumite

substanţe periculoase, art. 3 din Directiva 76/464/CEE instaurează un sistem de autorizare

prealabilă care fixează norme de emisie pentru evacuările substanţelor care fac parte din lista I

care figurează în anexa la respectiva directivă; întrucât art. 6 din respectiva directivă prevede

fixarea unor valori-limită pentru normele de emisie, dar şi fixarea de obiective de calitate

pentru mediul acvatic afectat de evacuările acestor substanţe;

întrucât mercurul şi compuşii săi sunt cuprinşi în lista I;

întrucât statele membre sunt obligate să pună în aplicare valorile-limită, cu excepţia cazurilor

când pot recurge la obiectivele de calitate;

întrucât, fiindcă poluarea datorată evacuărilor de mercur în apă este provocată de un mare

număr de industrii, este necesar să se fixeze valori-limită specifice în funcţie de tipul de

industrie şi să se fixeze obiectivele de calitate pentru mediul acvatic în care respectivele

industrii evacuează mercur;

întrucât scopul obiectivelor de calitate trebuie să fie acela de a elimina poluarea cu mercur a

diferitelor părţi din mediul acvatic care ar putea fi afectate de evacuările de mercur;

întrucât aceste obiective de calitate trebuie fixate în mod expres pentru acest scop şi nu în

intenţia de a stabili reguli privind protecţia consumatorului sau comercializarea produselor

provenind din mediul acvatic;

1 JO L 129, 18. 05. 1976, p. 23.

2 JO C 20, 25. 01. 1983, p. 5.

3 JO C 10, 16. 01. 1984, p. 300.

4 JO C 286, 24. 10. 1983, p. 1.

întrucât, pentru ca statele membre să poată dovedi că obiectivele de calitate sunt respectate,

trebuie prevăzută o procedură de control specifică;

întrucât statele membre trebuie să supravegheze mediul acvatic afectat de evacuările de

mercur menţionate anterior în vederea unei aplicări eficiente a prezentei directive; întrucât

competenţele pentru instaurarea unei astfel de supravegheri nu sunt prevăzute la art. 6 din

Directiva 76/464/CEE; întrucât competenţele de acţiune specifice acestui scop nu sunt

prevăzute în Tratat, trebuie să se recurgă la art. 235;

întrucât, în cazul evacuărilor anumitor categorii de unităţi pentru care normele de emisie nu se

pot nici fixa, nici controla în mod regulat din cauza dispersiei surselor, trebuie să se

stabilească programe specifice care vizează evitarea sau eliminarea poluării cu mercur

datorată acestor unităţi; întrucât competenţele de acţiune specifice acestui scop nu sunt

prevăzute nici la art. 6 din Directiva 76/464/CEE, nici în dispoziţiile specifice din Tratat,

trebuie să se recurgă la art. 235 din Tratat;

întrucât Directiva 82/176/CEE (1) fixează valorile-limită pentru evacuările de mercur din

mediul acvatic care provin din sectorul electrolizei alcanilor şi fixează de asemenea

obiectivele de calitate pentru mediul acvatic în care se evacuează mercur;

întrucât este necesar ca, o dată la patru ani, Comisia să facă un raport asupra punerii în

aplicare a prezentei directive de către statele membre;

întrucât, având în vedere că apele subterane fac obiectul Directivei 80/68/CEE (2), acestea nu

intră în domeniul de aplicare a prezentei directive de către statele membre;

întrucât nivelul de industrializare a Groenlandei este foarte slab din cauza situaţiei de

ansamblu a acestei insule, în special din cauza densităţii scăzute a populaţiei, precum şi din

cauza întinderii sale considerabile şi a situaţiei sale geografice deosebite; întrucât, prin

urmare, prezenta directivă nu trebuie pusă în aplicare în Groenlanda,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

1. Prezenta directivă:

- fixează, în conformitate cu art. 6 alin. (1) din Directiva 76/464/CEE, valorile-limită ale

normelor de emisie de mercur pentru evacuările care provin din unităţile industriale în sensul

art. 2 lit. (e) din prezenta directivă;

- fixează, în conformitate cu art. 6 alin. (2) din Directiva 76/464/CEE, obiectivele de calitate

în ceea ce priveşte mercurul pentru mediul acvatic;

- fixează, în conformitate cu art. 6 alin. (4) din Directiva 76/464/CEE, termenele prescrise

pentru respectarea condiţiilor prevăzute de autorizaţiile acordate de către autorităţile

competente ale statelor membre pentru evacuările existente;

1 JO L 81, 27. 03. 1982, p. 29.

2 JO L 20, 26. 01. 1980, p. 43.

- fixează, în conformitate cu art. 12 alin. (1) din Directiva 76/464/CEE, metodele de măsurare

de referinţă care permit determinarea conţinutului de mercur din evacuări şi din mediul

acvatic;

- stabileşte, în conformitate cu art. 6 alin. (3) din Directiva 76/464/CEE, o procedură de

control;

- recomandă statelor membre colaborarea în cazul în care evacuările afectează apele mai

multor state membre;

- recomandă statelor membre stabilirea de programe în vederea evitării sau eliminării poluării

cauzate de evacuări în sensul art. 4.

2. Prezenta directivă se aplică apelor prevăzute la art. 1 din Directiva 76/464/CEE, cu excepţia

apelor subterane.

În sensul prezentei directive,

(a) „mercur” reprezintă

- mercurul în stare elementară,

- mercurul în unul din compuşii săi;

(b) „valori-limită” reprezintă

valorile care figurează în anexa I;

(c) „obiective de calitate” reprezintă

cerinţele care figurează în anexa II;

(d) „tratarea mercurului” reprezintă

orice proces industrial care presupune producerea sau utilizarea mercurului sau orice alt

proces industrial din care nu poate lipsi mercurul;

(e) „unitate industrială” reprezintă

orice unitate în care se efectuează tratarea mercurului sau a oricărei substanţe care conţine

mercur, cu excepţia unităţii industriale prevăzută la art. 2 lit. (d) din Directiva 82/176/CEE;

(f) „unitate existentă” reprezintă

orice unitate industrială în funcţiune la data notificării prezentei directive;

(g) „unitate nouă” reprezintă

- orice unitate industrială pusă în funcţiune după data notificării prezentei directive,

- orice unitate industrială existentă a cărei capacitate de tratare a mercurului este mărită

considerabil după data notificării prezentei directive.

1. Valorile-limită, termenele fixate pentru respectarea acestor valori şi procedura de

supraveghere şi control care se aplică evacuărilor figurează în anexa I.

2. Valorile-limită se aplică în mod normal în punctul în care apele uzate care conţin mercur

ies din unitatea industrială.

Dacă apele uzate care conţin mercur se tratează în afara unităţii industriale, într-o instalaţie de

tratare destinată eliminării mercurului, statul membru poate permite ca valorile-limită să se

aplice în punctul în care apele uzate ies din instalaţia de tratare.

3. Autorizaţiile prevăzute la art. 3 din Directiva 76/464/CEE trebuie să cuprindă dispoziţii la

fel de severe ca cele care figurează în anexa I la prezenta directivă, exceptând cazul în care

statul membru se conformează dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Directiva 76/464/CEE, pe baza

anexei II la prezenta directivă şi a anexei IV la Directiva 82/176/CEE.

Aceste autorizaţii se revizuiesc cel puţin o dată la patru ani.

4. Fără să aducă atingere obligaţiilor care rezultă din alin. (1), (2) şi (3), precum şi din

Directiva 76/464/CEE, statele membre nu pot acorda autorizaţii pentru unităţile noi decât dacă

aceste unităţi pun în aplicare norme care corespund celor mai bune mijloace tehnice

disponibile, atunci când acest lucru este necesar pentru eliminarea poluării conform art. 2 din

respectiva directivă sau pentru prevenirea denaturării concurenţei.

Oricare ar fi metoda pe care o adoptă, statul membru, în cazul în care, din motive tehnice,

măsurile preconizate nu corespund celor mai bune mijloace tehnice disponibile, înaintează la

Comisie, înaintea oricărei autorizări, justificările acestor motive.

Comisia transmite imediat aceste justificări celorlalte state membre şi adresează tuturor

statelor membre, în timp util, un raport în care-şi dă avizul asupra derogării prevăzute la al

doilea alineat. Dacă este cazul, Comisia prezintă în aceleaşi timp Consiliului propunerile

corespunzătoare.

5. Metoda de analiză de referinţă care se utilizează pentru determinarea prezenţei mercurului

figurează în anexa III pct. (1) din Directiva 82/176/CEE. Pot fi utilizate alte metode, cu

condiţia ca limitele de detecţie, precizia şi exactitatea acestor metode să fie cel puţin la fel de

valabile ca cele care figurează la anexa III pct. (1) din Directiva 82/176/CEE. Exactitatea

cerută pentru măsurarea debitului efluenţilor figurează la anexa III pct. (2) din Directiva

82/176/CEE.

1. Statele membre stabilesc programe specifice pentru evacuările de mercur provenite din

surse multiple care nu sunt unităţi industriale şi pentru care normele de emisie prevăzute la

art. 3 nu se pot pune în practică.

2. Obiectivul acestor programe este evitarea sau eliminarea poluării. Programele cuprind în

special măsurile şi tehnicile corespunzătoare pentru a asigura substituirea, reţinerea şi

reciclarea mercurului. Eliminarea evacuărilor care conţin mercur se efectuează în

conformitate cu Directiva Consiliului 78/319/CEE din 20 martie 1978 privind evacuările

toxice şi periculoase (1), modificată de Actul de Aderare din 1979.

3. Programele specifice se pun în aplicare începând cu 1 iulie 1989 şi se aduc la cunoştinţa

Comisiei.

Statele membre interesate asigură supravegherea mediului acvatic afectat de evacuările

unităţilor industriale.

În cazul evacuărilor care afectează apele mai multor state membre, statele membre respective

colaborează în vederea punerii de acord a procedurilor de supraveghere.

1. Pe baza informaţiilor pe care statele membre, în conformitate cu art. 13 din Directiva

76/464/CEE şi la cererea sa, prezentată caz cu caz, i le furnizează, în special în ceea ce

priveşte:

- detaliile privind autorizaţiile care fixează normele de emisie pentru evacuările de mercur,

- rezultatele inventarului evacuărilor de mercur efectuate în apele prevăzute la art. 1 alin. (2),

- rezultatele măsurărilor efectuate de reţeaua naţională instituită în vederea determinării

concentraţiilor de mercur,

Comisia prezintă la fiecare patru ani un raport asupra punerii în aplicare a prezentei directive

de către statele membre.

2. În caz de modificare a datelor ştiinţifice privind în principal toxicitatea, persistenţa şi

acumularea de mercur în organismele vii şi în sedimente, sau în cazul ameliorării celor mai

bune mijloace tehnice disponibile, Comisia prezintă Consiliului propuneri corespunzătoare de

consolidare, dacă este cazul, a valorilor-limită şi a obiectivelor de calitate sau de stabilire a

unor valori-limită suplimentare şi obiective de calitate suplimentare.

1. Statele membre adoptă măsurile necesare, în conformitate cu prezenta directivă, în termen

de doi ani de la data notificării sale. Statele membre informează imediat Comisia în această

privinţă.

2. Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei textul dispoziţiilor de drept intern pe care le

adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Prezenta directivă nu se aplică Groenlandei.

1 JO L 84, 31.03.1978, p. 43.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 8 martie 1984.

Valori-limită, termene fixate pentru respectarea acestor valori şi procedura de

supraveghere şi control care se aplică evacuărilor

1. Pentru sectoarele industriale implicate, valorile-limită şi termenele de aplicare sunt indicate

în tabelul de mai jos:

Valoare-limită care trebuie

Sector industrial (1) respectată de la

1 iulie 1986 1 iulie 1989

Unitate de măsură

0,1 0,05 mg/l apă evacuată

0,2 0,1 g/t capacitate de producţie de

clorură de vinil

0,1 0,05 mg/l apă evacuată

1. Industrii chimice care

utilizează catalizatori cu

mercur

(a) pentru producerea clorurii

de vinil

(b) pentru alte producţii

10 5 g/kg mercur tratat

2. Fabricarea catalizatorilor 0,1 0,05 mg/l apă evacuată

cu mercur utilizaţi pentru

producerea clorurii de vinil 1,4 0,7 g/kg mercur tratat

3. Fabricarea compuşilor 0,1 0,05 mg/l apă evacuată

organici şi anorganici ai

mercurului, cu excepţia

produselor prevăzute la pct.

(2)

0,1 0,05 g/kg mercur tratat

4. Fabricarea bateriilor 0,1 0,05 mg/l apă evacuată

primare cu mercur

0,05 0,03 g/kg mercur tratat

0,1 0,05 mg/l apă evacuată

5. Industria metalelor

neferoase (2)

5. 1. Unităţi de recuperare a

mercurului

5. 2 Extracţia şi rafinarea

metalelor neferoase 0,1 0,05 mg/l apă evacuată

6. Unităţi de tratare a

evacuărilor toxice care conţin

mercur

0,1 0,05 mg/l apă evacuată

Valoare-limită care trebuie

Sector industrial (1) respectată de la

1 iulie 1986 1 iulie 1989

Unitate de măsură

(1) Pentru alte sectoare industriale altele decât cel al electrolizei alcanilor, care nu sunt

menţionate în prezentul tabel, precum industriile hârtiei şi oţelului sau centralele termice cu

cărbune, valorile-limită se fixează în caz de nevoie de către Consiliu, într-o etapă ulterioară.

Între timp, statele membre fixează fiecare separat, în conformitate cu Directiva 76/464/CEE,

normele de emisie pentru evacuările de mercur. Aceste norme trebuie să ţină seama de cele

mai bune mijloace tehnice disponibile şi nu trebuie să fie mai puţin stricte decât valoarealimită

cea mai apropiată cuprinsă în prezenta anexă.

(2) Pe baza experienţei dobândite în cursul aplicării prezentei directive, Comisia prezintă la

Consiliu, în conformitate cu art. 6 alin. (3), propuneri care au ca scop fixarea de valori-limită

mai restrictive în vederea intrării lor în vigoare după zece ani de la notificarea prezentei

directive.

Valorile-limită indicate în tabel corespund unei concentraţii medii lunare sau unei încărcături

lunare maxime.

Cantităţile de mercur evacuate sunt exprimate în cantitate de mercur tratat de unitatea

industrială în timpul aceleaşi perioade sau în funcţie de capacitatea de producţie instalată

pentru producerea clorurii de vinil.

2. Valorile-limită exprimate din punctul de vedere al concentraţiei care, în principiu, nu

trebuie să fie depăşite, figurează în tabelul de mai sus pentru sectoarele industriale de la pct.

(1) – (4). În toate cazurile, valorile-limită exprimate în concentraţii maxime nu le pot depăşi

pe cele exprimate în cantităţi maxime repartizate în funcţie de necesarul de apă pe kilogram

de mercur tratat sau pe tonă de capacitate de producţie instalată pentru producerea clorurii de

vinil.

Totuşi, deoarece concentraţia de mercur din efluenţi depinde de volumul de apă implicată,

care diferă în funcţie de diferitele procedee şi unităţi, valorile-limită, exprimate în cantitate de

mercur evacuat în raport cu cantitatea de mercur tratat sau cu capacitatea de producţie

instalată pentru producerea clorurii de vinil, care figurează în tabelul de mai sus, trebuie să fie

respectate în toate cazurile.

3. Valorile-limită ale mediilor zilnice sunt egale cu dublul valorilor-limită ale mediilor lunare

corespunzătoare care figurează în tabel.

4. Pentru a verifica dacă evacuările corespund normelor de emisie fixate în conformitate cu

valorile-limită definite în prezenta anexă, trebuie să se instituie o procedură de control.

Această procedură trebuie să prevadă prelevarea şi analiza probelor, măsurarea debitului

evacuărilor şi, dacă este cazul, a cantităţii de mercur tratat.

În cazul în care cantitatea de mercur tratat este imposibil de determinat, procedura de control

se poate baza pe cantitatea de mercur care poate fi utilizată în funcţie de capacitatea de

producţie pe care se bazează autorizaţia.

5. Se prelevează o probă reprezentativă pentru evacuare pe o perioadă de 24 ore. Cantitatea de

mercur evacuat în cursul unei luni se calculează pe baza cantităţilor zilnice de mercur evacuat.

Totuşi, se poate instaura o procedură de control simplificată pentru unităţile industriale care

nu evacuează mai mult de 7,5 kg de mercur pe an.

Pentru statele membre care pun în aplicare excepţia prevăzută la art. 6 alin. (3) din Directiva

76/464/CEE, normele de emisie pe care statele membre trebuie să le stabilească şi să le aplice,

conform art. 5 din respectiva directivă, se fixează astfel încât obiectivul sau obiectivele de

calitate corespunzătoare, printre cele enumerate la pct. (1), (2) şi (3) din anexa II la Directiva

82/176/CEE, să fie respectate în regiunea afectată de evacuările de mercur.

Autoritatea competentă desemnează regiunea afectată în fiecare caz şi selectează, printre

obiectivele de calitate care figurează la pct. (1) din anexa II la Directiva 82/176/CEE, pe acela

sau acelea pe care le consideră corespunzătoare, în funcţie de destinaţia regiunii afectate,

ţinând cont de faptul că obiectivul prezentei directive este acela de a evita sau elimina orice

poluare.

În mod cu totul excepţional, valorile numerice ale obiectivelor de calitate care figurează la

pct. 1.2, 1.3 şi 1.4 din anexa II la Directiva 82/176/CEE se pot înmulţi cu 1,5 până la 1 iulie

1989, în măsura în care acest lucru se dovedeşte necesar din motive tehnice şi după

notificarea prealabilă a Comisiei.