DIRECTIVA CONSILIULUI

din 27 iulie 1990

de modificare a anexei II la Directiva 86/280/CEE privind valorile limită şi obiectivele de

calitate pentru evacuările anumitor substanţe periculoase incluse în lista I din anexa la

Directiva 76/464/CEE

(90/415/CEE)

 

 

CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special art. 130s,

având în vedere Directiva Consiliului 76/464/CEE din 4 mai 1976 privind poluarea cauzată de

anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii (1), în special art. 6 şi 12,

având în vedere propunerea Comisiei (2),

având în vedere avizul Parlamentului European (3),

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (4),

întrucât, pentru a proteja mediul acvatic al Comunităţii împotriva poluării cu anumite substanţe

periculoase, art. 3 din Directiva 76/464/CEE introduce un sistem de autorizare prealabilă

stabilind standardele de emisie pentru evacuarea substanţelor menţionate în Lista I din anexa la

respectiva directivă; întrucât art. 6 din respectiva directivă prevede stabilirea unor valori limită

pentru aceste standarde de emisie şi a unor obiective de calitate pentru mediul acvatic afectat de

evacuările de astfel de substanţe;

întrucât statele membre trebuie să aplice aceste valori limită, cu excepţia cazurilor în care pot

recurge la obiective de calitate;

întrucât Directiva 86/280/CEE (5), modificată de Directiva 88/347/CEE6, va trebui modificată şi

completată, la propunerea Comisiei, în funcţie de progresul înregistrat de cunoaşterea ştiinţifică

cu privire la toxicitatea, persistenţa şi acumularea substanţelor menţionate în organismele vii şi în

sedimente sau în cazul în care se înregistrează o îmbunătăţire a celor mai bune mijloace tehnice

disponibile; întrucât este necesar ca în acest scop să se prevadă completări la respectiva directivă

cu privire la măsurile referitoare la alte substanţe periculoase şi modificări aduse conţinutului

anexei II;

1JO L 129, 18.05.1976, p. 23.

2 JO C 253, 29.09.1988, p. 4.

3 JO C 96, 17.04.1989, p. 188.

4 JO C 23, 30.01.1989, p. 4.

5JO L 181, 04.07.1986, p. 16.

6 JO L 158, 25.06.1988, p. 35.

întrucât art. 5 din Directiva 86/280/CEE prevede că, în cazul anumitor surse majore de poluare cu

aceste substanţe, altele decât sursele supuse valorilor limită în vigoare pe teritoriul Comunităţii

sau standardelor naţionale de emisie, trebuie elaborate programe specifice de eliminare a poluării;

întrucât evacuările reduse care fac obiectul prevederilor art. 5 din Directiva 86/280/CEE trebuie

să poată beneficia de derogări de la dispoziţiile art. 3 din Directiva 76/464/CEE;

întrucât, pe baza criteriilor enunţate în Directiva 76/464/CEE, 1-2-dicloretanul, tricloretilenul,

percloretilenul şi triclorbenzenul trebuie să intre sub incidenţa Directivei 86/280/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa II la Directiva 86/280/CEE se modifică după cum se specifică în anexa la prezenta

directivă.

Articolul 2

1. Statele membre adoptă legile, reglementările şi dispoziţiile administrative necesare, în

conformitate cu prezenta directivă, în termen de 18 luni de la notificarea acesteia (1). Statele

membre informează imediat Comisia în această privinţă.

2. Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei textul principalelor prevederi de drept intern pe

care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 iulie 1990.

Pentru Consiliu

Preşedintele

E. RUBBI

ANEXĂ

MODIFICĂRI ALE ANEXEI II LA DIRECTIVA 86/280/CEE

1. Sub titlu se adaugă următoarele:

„8. Pentru 1-2-dicloretan (EDC)

9. Pentru tricloretilen (TRI)

1 Prezenta directivă a fost notificată statelor membre la 31 iulie 1990.

10. Pentru percloretilen (PER)

11. Pentru triclorbenzen (TCB)”

2. Se adaugă următoarele puncte:

„VIII. Dispoziţii speciale pentru 1-2-dicloretan (EDC) (nr. 59) (*)

CAS – nr. 107-06-2

(*) Art. 5 din Directiva 86/280/CEE se aplică mai ales EDC utilizat ca solvent în afara unităţii de

producţie sau prelucrare, dacă evacuările anuale se ridică la mai puţin de 30 kg/an. Aceste

evacuări reduse pot fi scutite de aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Directiva 76/464/CEE. Fără a

aduce atingere dispoziţiilor art. 5 alin (3) din Directiva 86/280/CEE, statele membre trebuie să

pună în aplicare programe speciale proprii nu mai târziu de 1 ianuarie 1993. Aceste programe

trebuie comunicate Comisiei în acelaşi termen.

Rubrica A (59): Valori limită pentru standardele de emisie (1)

Valori limită exprimate ca

Tipul instalaţiei industriale(2) (3) Tipul valorii

medii greutate

(g/tonă) (4)

concentraţie

(mg/litru) (5)

De respectat

începând cu

(a) Numai producere de 1-2-dicloretan (fără

prelucrare sau utilizare la faţa locului

Lunară

Zilnică

4

2,5

8

5

2

1,25

4

2,5

01.01.1993

01.01.1995

01.01.1993

01.01.1995

(b) Producere de 1-2-dicloretan şi prelucrarea

sau utilizarea la faţa locului, cu excepţia

utilizării definite mai jos (6) (7), la lit. (e)

Lunară

Zilnică

12

5

24

10

6

2,5

12

5

01.01.1993

01.01.1995

01.01.1993

01.01.1995

(c) Prelucrarea 1-2-dicloretanului pentru

obţinerea altor substanţe decât clorura de vinil

(8)

Lunară

Zilnică

2,5

5

1

2

01.01.1993

01.01.1993

(d) Utilizarea EDC la degresarea metalelor (în

afara instalaţiei industriale incluse la (b)) (9)

Lunară

Zilnică

-

-

0,1

0,2

01.01.1993

01.01.1993

(e) Utilizarea EDC la producerea de

schimbători de ioni (10)

Lunară

Zilnică

-

-

-

-

-

-

(1) Dat fiind gradul ridicat de volatilitate al EDC şi pentru a asigura respectarea dispoziţiilor art. 3

alin. (6) din Directiva 86/280/CEE, dacă procesul utilizat implică agitarea în aer liber a

efluenţilor care conţin EDC, statele membre trebuie să impună respectarea valorilor limită în

amonte de respectivele întreprinderi; statele membre trebuie să se asigure că apele care ar putea fi

poluate sunt tratate corespunzător.

(2) Capacitatea de producţie de EDC purificat include acea fracţiune de EDC care nu se

descompune în unitatea de producere a clorurii de vinil (VC), asociată unităţii de producere a

EDC şi care se reciclează în secţia de purificare a EDC a întreprinderii.

Capacitatea de producţie sau de prelucrare reprezintă capacitatea autorizată de către organismul

administrativ sau, în absenţa acesteia, cea mai mare cantitate anuală produsă sau prelucrată în cei

patru ani anteriori acordării sau reînnoirii autorizaţiei. Capacitatea autorizată de către organismul

administrativ nu trebuie să difere prea mult de producţia efectivă.

(3) Dacă evacuările anuale nu depăşesc 30 kg/an, se poate aplica o procedură simplificată de

monitorizare.

(4) Aceste valori limită se referă:

- pentru sectoarele de la lit. (a) şi (b), la capacitatea de producţie de EDC purificat

exprimată în tone,

- pentru sectorul de la lit. (c), la capacitatea de prelucrare a EDC exprimată în tone.

Totuşi, în cazul sectorului de la lit. (b), dacă capacitatea de prelucrare şi utilizare este mai mare

decât cea de producţie, valorile limită se aplică capacităţii globale de prelucrare şi utilizare. Dacă

există mai multe întreprinderi pe aceeaşi platformă industrială, valorile limită se aplică

ansamblului întreprinderilor.

(5) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor de la rubrica A pct. 4) din anexa I, aceste limite de

concentraţie se referă la următoarele volume de referinţă:

(a) 2 m3/tonă capacitate de producţie de EDC purificat;

(b) 2,5 m3/tonă capacitate de producţie de EDC purificat;

(c) 2,5 m3/tonă capacitate de prelucrare a EDC;

(6) Valorile limită ţin cont de toate sursele interne difuze şi/sau de EDC utilizat ca solvent în

respectiva instalaţie industrială de producţie; aceasta va asigura o scădere cu mai mult de 99% a

evacuărilor de EDC.

Totuşi, combinaţia dintre cea mai bună tehnologie disponibilă şi absenţa oricărei surse interne

difuze permite realizarea unor reduceri de peste 99,9%.

Pe baza experienţei dobândite prin aplicarea prezentelor măsuri, Comisia prezintă din vreme

Consiliului propuneri pentru valori limită mai stricte care urmează a fi aplicate începând cu 1998.

(7) Dacă un stat membru decide că, datorită integrării producerii de EDC în procesul de fabricare

a altor hidrocarburi clorurate, un anumit proces de producere de EDC nu poate respecta aceste

valori limită până la termenul de 1 ianuarie 1993, atunci acest stat membru trebuie să informeze

Comisia cu privire la aceasta înainte de 1 ianuarie 1991. Până cel târziu la 31 decembrie 1993 se

trimite Comisiei un program de reducere a evacuărilor de EDC menit să asigure respectarea

acestor valori limită până la data de 1 ianuarie 1997. Între timp, până la data de 1 ianuarie 1993 se

asigură respectarea următoarei valori limită:

- 40 g EDC/tonă capacitate de producţie de EDC purificat (medie lunară şi zilnică).

Valoarea limită exprimată sub formă de concentraţie se deduce pe baza volumului de apă evacuat

de întreprinderea/întreprinderile în cauză.

(8) Este vorba aici în special despre producerea următoarelor substanţe: etilen diamină, etilen

poliamină, 1.1.1.-tricloretan, tricloretilen şi percloretilen.

(9) Aceste valori limită se aplică numai întreprinderilor ale căror evacuări anuale depăşesc 30

kg/an.

(10) În prezent, nu este posibilă adoptarea unor valori limită pentru acest sector. Consiliul adoptă

mai târziu aceste valori limită, la propunerea Comisiei. Între timp, statele membre aplică valorile

limită naţionale în conformitate cu anexa I rubrica A pct. 3).

Rubrica B (59): Obiective de calitate

Mediu Obiective de calitate

(μg/litru) De respectat începând cu

Ape continentale

Ape de estuar

Ape maritime teritoriale, altele

decât cele de estuar

Ape teritoriale

10 01.01.1993

Comisia compară rezultatele monitorizării efectuate, în conformitate cu art. 13 alin. (1) a treia

liniuţă din Directiva 76/464/CEE, cu o concentraţie orientativă de 2,5 μg/litru.

Până în 1998, Comisia reexaminează obiectivele de calitate pe baza experienţei dobândite prin

aplicarea prezentelor măsuri.

Rubrica C (59): Metoda de măsurare de referinţă

1. Metoda de referinţă utilizată pentru determinarea prezenţei de 1,2-dicloretan în efluenţi şi în

mediul acvatic este gaz-cromatografia cu detector cu captură de electroni după extragere cu

ajutorul unui solvent adecvat sau gaz-cromatografia după izolare printr-un proces de „eliminare şi

capturare” şi capturarea cu ajutorul unei curse capilare răcite criogenic. Limita determinării este

de 10 μg/litru pentru efluenţi şi 1 μg/litru pentru mediul acvatic.

2. Acurateţea şi precizia metodei trebuie să fie de plus sau minus 50% la o concentraţie care

reprezintă dublul valorii limitei de detecţie.

3. Statele membre pot determina concentraţiile de EDC în funcţie de cantitatea de AOX, de EOX

sau de VOX, în măsura în care Comisia s-a asigurat în prealabil că aceste metode dau rezultate

echivalente şi până la adoptarea unei directive generale privind solvenţii.

Statele membre respective stabilesc în mod regulat raportul de concentraţie dintre EDC şi

parametrul utilizat.

IX.: Dispoziţii speciale pentru tricloretilen (TRI) (nr. 121) (*)

CAS – 79.01.6

——————

(*) Art. 5 din Directiva 86/280/CEE se aplică mai ales TRI folosit ca solvent de curăţare uscată,

de eliminare a grăsimilor sau mirosurilor şi de degresare a metalelor, dacă evacuările anuale se

ridică la mai puţin de 30 kg/an. Aceste evacuări reduse pot fi scutite de aplicarea dispoziţiilor art.

3 din Directiva 76/464/CEE. Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 5 alin (3) din Directiva

86/280/CEE, statele membre trebuie să pună în aplicare programe speciale proprii nu mai târziu

de 1 ianuarie 1993. Aceste programe trebuie comunicate Comisiei în acelaşi termen.

Rubrica A (121): Valori limită pentru standardele de emisie (1)

Valori limită exprimate ca

Tipul instalaţiei industriale (2) Tipul valorii

medii greutate

(g/tonă) (3)

concentraţie

(mg/litru) (4)

De respectat

începând cu

(a) Producere de tricloretilen (TRI) şi de

percloretilen (PER)

Lunară

Zilnică

10

2,5

20

5

2

0,5

4

1

01.01.1993

01.01.1995

01.01.1993

01.01.1995

(b) Utilizarea tricloretilenului (TRI) la

degresarea metalelor (5)

Lunară

Zilnică

0,1

0,2

01.01.1993

01.01.1993

(1) Dat fiind gradul ridicat de volatilitate al tricloretilenului şi pentru a asigura respectarea

dispoziţiilor art. 3 alin. (6) din Directiva 86/280/CEE, dacă procesul utilizat implică agitarea în

aer liber a efluenţilor care conţin tricloretilen, statele membre trebuie să impună respectarea

valorilor limită în amonte de respectivele întreprinderi; statele membre trebuie să se asigure că

apele care ar putea fi poluate sunt tratate corespunzător.

(2) Dacă evacuările anuale nu depăşesc 30 kg/an se poate aplica o procedură simplificată de

monitorizare.

(3) Pentru sectorul de la lit. (a), valorile limită pentru evacuările de TRI se referă la capacitatea

totală de producţie de TRI + PER.

Pentru întreprinderile existente care utilizează dehidroclorurarea tetracloretanului, capacitatea de

producţie este echivalentul capacităţii de producţie de TRI-PER, raportul de producţie TRI-PER

fiind de unu la trei.

Capacitatea de producţie sau de prelucrare reprezintă capacitatea autorizată de către organismul

administrativ sau, în absenţa acesteia, cea mai mare cantitate anuală produsă sau prelucrată în cei

patru ani anteriori acordării sau reînnoirii autorizaţiei. Capacitatea autorizată de către organismul

administrativ nu trebuie să difere prea mult de producţia efectivă.

(4) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor de la rubrica A pct. 4) din anexa I, aceste limite de

concentraţie pentru TRI se referă la următoarele valori de referinţă:

- sectorul (a), 5 m3/tonă de producţie TRI + PER.

(5) Aceste valori limită se aplică numai întreprinderilor ale căror evacuări anuale depăşesc 30

kg/an.

Rubrica B (121): Obiective de calitate

Mediu Obiective de calitate

(μg/litru) De respectat începând cu

Ape continentale

Ape de estuar

Ape maritime teritoriale, altele

decât cele de estuar

Ape teritoriale

10 01.01.1993

Comisia compară rezultatele monitorizării efectuate, în conformitate cu art. 13 alin. (1) a treia

liniuţă din Directiva 76/464/CEE, cu o concentraţie orientativă de 2,5 μg/litru.

Până în 1998, Comisia reexaminează obiectivele de calitate pe baza experienţei dobândite prin

aplicarea prezentelor măsuri.

Rubrica C (121): Metoda de măsurare de referinţă

1. Metoda de referinţă utilizată pentru determinarea prezenţei tricloretilenului (TRI) în efluenţi şi

în mediul acvatic este gaz-cromatografia cu detector cu captură de electroni după extragere cu

ajutorul unui solvent adecvat.

Limita determinării pentru TRI este de 10 μg/litru pentru efluenţi şi 1 μg/litru pentru mediul

acvatic.

2. Acurateţea şi precizia metodei trebuie să fie de ± 50% la o concentraţie care reprezintă dublul

valorii limitei de detecţie.

3. Statele membre pot determina concentraţiile de TRI în funcţie de cantitatea de AOX, de EOX

sau de VOX, în măsura în care Comisia s-a asigurat în prealabil că aceste metode dau rezultate

echivalente şi până la adoptarea unei directive generale privind solvenţii.

Statele membre respective stabilesc în mod regulat raportul de concentraţie dintre TRI şi

parametrul utilizat.

X. Dispoziţii speciale pentru percloretilen (PER) (nr. 111) (*)

CAS – 127-18-4

——————

(*) Art. 5 din Directiva 86/280/CEE se aplică mai ales PER folosit ca solvent de curăţare uscată,

de eliminare a grăsimilor sau mirosurilor şi de degresare a metalelor, dacă evacuările anuale se

ridică la mai puţin de 30 kg/an. Aceste evacuări reduse pot fi scutite de aplicarea dispoziţiilor art.

3 din Directiva 76/464/CEE. Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 5 alin (3) din Directiva

86/280/CEE, statele membre trebuie să pună în aplicare programe speciale proprii nu mai târziu

de 1 ianuarie 1993. Aceste programe trebuie comunicate Comisiei în acelaşi termen.

Rubrica A (111): Valori limită pentru standardele de emisie (1)

Valori limită exprimate ca

Tipul instalaţiei industriale (2) Tipul valorii

medii greutate

(g/tonă) (3)

concentraţie

(mg/litru) (4)

De respectat

începând cu

(a) Producere de tricloretilen (TRI) şi de

percloretilen (PER) (Procese TRI-PER)

Lunară

Zilnică

10

2,5

20

5

2

0,5

4

1

01.01.1993

01.01.1995

01.01.1993

01.01.1995

(b) Producere de tetraclorură şi de

percloretilen (Procese TETRA-PER)

Lunară

Zilnică

10

2,5

20

5

5

1,25

10

2,5

01.01.1993

01.01.1995

01.01.1993

01.01.1995

(c) Utilizarea PER la degresarea metalelor (5) Lunară

Zilnică

-

-

0,1

0,2

01.01.1993

01.01.1993

(d) Producerea de clorofluorocarburi (6) Lunară

Zilnică

-

-

-

-

-

-

(1) Dat fiind gradul ridicat de volatilitate al percloretilenului şi pentru a asigura respectarea

dispoziţiilor art. 3 alin. (6) din Directiva 86/280/CEE, dacă procesul utilizat implică agitarea în

aer liber a efluenţilor care conţin percloretilen, statele membre trebuie să impună respectarea

valorilor limită în amonte de respectivele întreprinderi; statele membre trebuie să se asigure că

apele care ar putea fi poluate sunt tratate corespunzător.

(2) Dacă evacuările anuale nu depăşesc 30 kg/an se poate aplica o procedură simplificată de

monitorizare.

(3) Pentru sectoarele de la lit. (a) şi (b), valorile limită pentru evacuările de PER se referă fie la

capacitatea totală de producţie de TRI + PER, fie la capacitatea totală de producţie de TETRA +

PER.

Capacitatea de producţie sau de prelucrare reprezintă capacitatea autorizată de către organismul

administrativ sau, în absenţa acesteia, cea mai mare cantitate anuală produsă sau prelucrată în cei

patru ani anteriori acordării sau reînnoirii autorizaţiei. Capacitatea autorizată de către organismul

administrativ nu trebuie să difere prea mult de producţia efectivă.

(4) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor de la rubrica A pct. 4) din anexa I, limitele de

concentraţie pentru PER se referă la următoarele volume de referinţă:

- (a) 5 m3/tonă producţie de TRI + PER,

- (b) 2 m3/tonă producţie de TETRA + PER.

(5) Aceste valori limită se aplică numai întreprinderilor ale căror evacuări anuale depăşesc 30

kg/an.

(6) În prezent, nu este posibilă adoptarea unor valori limită pentru acest sector. Consiliul adoptă

mai târziu aceste valori limită, la propunerea Comisiei. Între timp, statele membre aplică valorile

limită naţionale în conformitate cu anexa I rubrica A pct. 3).

Rubrica B (111): Obiective de calitate

Mediu Obiective de calitate

(μg/litru) De respectat începând cu

Ape continentale

Ape de estuar

Ape maritime teritoriale, altele

decât cele de estuar

Ape teritoriale

10 01.01.1993

Comisia compară rezultatele monitorizării efectuate, în conformitate cu art. 13 alin. (1) a treia

liniuţă din Directiva 76/464/CEE, cu o concentraţie orientativă de 2,5 μg/litru.

Până în 1998, Comisia reexaminează obiectivele de calitate pe baza experienţei dobândite prin

aplicarea prezentelor măsuri.

Rubrica C (111): Metoda de măsurare de referinţă

1. Metoda de referinţă utilizată pentru determinarea prezenţei de percloretilen (PER) în efluenţi şi

în mediul acvatic este gaz-cromatografia cu detector cu captură de electroni după extragere cu

ajutorul unui solvent adecvat.

Limita de detecţie pentru PER este de 10 μg/litru pentru efluenţi şi 0,1 μg/litru pentru mediul

acvatic.

2. Acurateţea şi precizia metodei trebuie să fie de ± 50% la o concentraţie care reprezintă dublul

valorii limitei de detecţie.

3. Statele membre pot determina concentraţiile de PER în funcţie de cantitatea de AOX, de EOX

sau de VOX, în măsura în care Comisia s-a asigurat în prealabil că aceste metode dau rezultate

echivalente şi până la adoptarea unei directive generale privind solvenţii.

Statele membre respective stabilesc în mod regulat raportul de concentraţie dintre PER şi

parametrul utilizat.

XI. Dispoziţii speciale pentru triclorbenzen (*) (TCB) (117, 118) (**)

———————

(*) Art. 5 din Directiva 86/280/CEE se aplică mai ales TCB folosit ca solvent sau suport coloranţi

în industria textilă sau drept componentă a uleiurilor utilizate în transformatoare până la

momentul apariţiei unei legislaţii comunitare speciale în domeniu. Fără a aduce atingere

dispoziţiilor art. 5 alin (3), statele membre trebuie să pună în aplicare programe speciale proprii

nu mai târziu de 1 ianuarie 1993. Aceste programe trebuie comunicate Comisiei în acelaşi

termen.

(**) TCB poate apărea în următorii trei izomeri:

- 1,2,3-TCB - CAS – 87/61-6;

- 1,2,4-TCB - CAS – 120-82-1 (nr. 118 în lista CEE);

- 1,3,5-TCB - CAS – 180-70-3;

TCB tehnic (nr. 117 în lista CEE) este o combinaţie a acestor trei izomeri, cu o preponderenţă a

1,2,4-TCB, putând conţine şi cantităţi mici de di- şi tetraclorobenzen.

În orice situaţie, prezentele dispoziţii se aplică TCB-ului total (suma celor trei izomeri).

Rubrica A (117, 118): Valori limită pentru standardele de emisie

Stabilizare: Poluarea rezultată din evacuările de TCB afectând concentraţiile de TCB din

sedimente şi/sau moluşte şi/sau crustacee şi/sau peşti nu trebuie să crească, direct sau indirect, în

mod semnificativ în timp.

Valori limită exprimate ca

Tipul instalaţiei industriale Tipul valorii

medii greutate

(g/tonă) (1)

concentraţie

(mg/litru) (2)

De respectat

începând cu

(a) Producere de TCB prin dehidroclorurarea

HCH şi/sau prelucrarea TCB

Lunară

Zilnică

25

10

50

20

2,5

1

5

2

01.01.1993

01.01.1995

01.01.1993

01.01.1995

(b) Producerea şi/sau prelucrarea

clorbenzenilor prin clorurarea benzenului (3)

Lunară

Zilnică

5

0,5

10

1

0,5

0,05

1

0,1

01.01.1993

01.01.1995

01.01.1993

01.01.1995

(1) Valorile limită pentru evacuările de TCB (suma celor trei izomeri) se referă:

- pentru sectorul de la lit. (a), la capacitatea totală de producţie de TCB,

- pentru sectorul de la lit. (b), la capacitatea totală de producţie sau de prelucrare a mono- şi

diclorbenzenilor.

Capacitatea de producţie sau de prelucrare reprezintă capacitatea autorizată de către organismul

administrativ sau, în absenţa acesteia, cea mai mare cantitate anuală produsă sau prelucrată în cei

patru ani anteriori acordării sau reînnoirii autorizaţiei. Capacitatea autorizată de către organismul

administrativ nu trebuie să difere prea mult de producţia efectivă.

(2) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor de la rubrica A pct. 4) din anexa I, limitele de

concentraţie se referă la următoarele volume de referinţă:

- sectorul (a): 10 m3/tona de TCB produs sau prelucrat;

- sectorul (b): 10 m3/tona de mono- şi diclorbenzen produs sau prelucrat;

(3) Pentru întreprinderile existente care evacuează mai puţin de 50 kg/an până la 1 ianuarie 1995,

valorile limită care trebuie respectate în termenul menţionat sunt egale cu jumătate din valorile

limită care trebuie respectate începând cu 1 ianuarie 1993.

Rubrica B (117, 118): Obiective de calitate

Stagnare: Concentraţia de TCB din sedimente şi/sau moluşte şi/sau crustacee şi/sau peşti nu

trebuie să crească în mod semnificativ în timp.

Mediu Obiective de calitate

(μg/litru) De respectat începând cu

Ape continentale

Ape de estuar

Ape maritime teritoriale, altele

decât cele de estuar

Ape teritoriale

0,4 01.01.1993

Comisia compară rezultatele monitorizării efectuate, în conformitate cu art. 13 alin. (1) a treia

liniuţă din Directiva 76/464/CEE, cu o concentraţie orientativă de 0,1 μg/litru.

Până în 1998, Comisia reexaminează obiectivele de calitate pe baza experienţei dobândite prin

aplicarea prezentelor măsuri.

Rubrica C (117, 118): Metoda de măsurare de referinţă

1. Metoda de măsurare de referinţă utilizată la determinarea prezenţei de triclorbenzen (TCB) în

efluenţi şi în mediul acvatic este gaz-cromatografia cu detector cu captură de electroni după

extragere cu ajutorul unui solvent adecvat. Limita determinării pentru fiecare izomer în parte este

de 1 μg/litru pentru efluenţi şi 10 ng/litru pentru mediul acvatic.

2. Metoda de măsurare de referinţă utilizată la determinarea TCB din sedimente şi organisme vii

este gaz-cromatografia cu detector cu captură de electroni după prepararea adecvată a probei.

Limita determinării pentru fiecare izomer în parte este de 1 μg/kg de materie uscată.

3. Statele membre pot determina concentraţiile de TCB în funcţie de cantitatea de AOX sau de

EOX, în măsura în care Comisia s-a asigurat în prealabil că aceste metode dau rezultate

echivalente şi până la adoptarea unei directive generale privind solvenţii.

Statele membre respective stabilesc în mod regulat raportul de concentraţie dintre TCB şi

parametrul utilizat.

4. Acurateţea şi precizia metodei trebuie să fie de ± 50% pentru o concentraţie care reprezintă

dublul valorii limitei de detecţie.