Salt la conținutul principal
Versiune Romana           Versiune Engleza          
Situaţia hidrologică în timp real
Hărți de hazard și risc
Situația hidrologică zilnică
Volume lacuri zilnice
Fenomene de iarnă
Fazarea Proiectului WATMAN
Anunt Watman
Proiect D.I.A.N.A
Proiecte de acte normative
Contact
Comunicate presa
  
Se începe căutarea
 

Ziua Dunarii

Directiva Cadru Strategia pentru Mediu Marin 2008/56/CE
Directiva Nitrati
Mecanism Economic
Exploatarea lucrărilor hidrotehnice
Inspecţia apelor
Investiţii
Consultarea publicului
Revista "Hidrotehnica"
Revista presei
Galerie
Posturi-concurs

    

 

  Pe 29 iunie, se sărbătoreşte, la propunerea ţărilor dunărene, ZIUA DUNĂRII. Aceasta data marcheaza semnarea Conventiei pentru Protectia Fluviului Dunarea.
La 29 iunie 1994, 11 dintre statele situate in Bazinul Dunarii (Austria, Bulgaria, Croatia, Cehia, Germania, Ungaria, Moldova, Romania, Slovacia, Slovenia si Ucraina), precum si Comisia Europeana au semnat la Sofia (Bulgaria) acest document, aducand in atentia opiniei publice necesitatea protejarii si conservarii Dunarii. Ulterior, Conventia a fost semnata de Bosnia-Hertegovina, Serbia si Muntenegru. Acestea sunt in prezent Parti la Conventie, ceea ce simbolizeaza faptul ca Dunarea nu poate fi gestionata decat printr-o stransa cooperare internationala. Conventia privind Cooperarea pentru Protectia si Utilizarea Durabila a fluviului Dunarea ofera cadrul legal de cooperare pentru asigurarea protectiei apei si a resurselor ecologice, precum si utilizarea lor durabila in Bazinul Dunarii.
Romania a devenit stat membru al Comisiei Internationale pentru Protectia Fluviului Dunarea, in 1995, odata cu ratificarea, prin Legea nr. 14/1995, a Conventiei.
In noiembrie 2000, Partile la Conventia privind Cooperarea pentru Protectia si Utilizarea Durabila a fluviului Dunarea si-au manifestat vointa de a implementa Directiva Cadru pentru Apa si de a coopera in cadrul ICPDR pentru realizarea, pana in 2009, a Planului de Management al Districtului Hidrografic al Dunarii. Colaborarea in cadrul Conventiei vizeaza concret stabilirea de obiective si criterii de calitate a apelor, elaborarea balantei apei la nivelul Bazinului Dunarii, acordarea de asistenta mutuala in caz de necesitate. ICPDR serveste drept platforma pentru coordonare in vederea elaborarii si implementarii Planului de Management al Districtului Hidrografic al Dunarii, in conformitate cu Directiva Cadru 2000/60 a Uniunii Europene privind apa.
Administratia Nationala “Apele Romane” este autoritatea competenta pentru implementarea Directivei Cadru in domeniul apei, in conformitate cu prevederile Legii 310/2004 si a Legii 112/2006. Specialistii Administratiei Nationale “Apele Romane” participa activ la intalnirile grupelor de experti din cadrul ICPDR, precum si la elaborarea documentelor de la nivelul bazinului Dunarii, sub-bazinelor transfrontaliere si de la nivel national. Printre cele mai importante astfel de documente se pot enumera: Raportul National privind Sistemul de Monitorizare al Apelor in Romania, Problematicile importante din domeniul gospodaririi apelor (poluarea cu substante organice, nutrienti, substante periculoase si alterari hidromorfologice), Raportul privind caracteristicile bazinului transfrontalier al Tisei, Inventarele privind sursele de poluare orasenesti si industriale, etc.
 
    
Dunarea, al II-lea fluviu ca lungime din Europa (2857 de kilometri) isi are izvoarele in Germania, iar bazinul sau hidrografic este impartit in 18 state europene: Albania, Austria, Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Cehia, Germania, Ungaria, Italia, Macedonia, Moldova, Polonia, Romania, Serbia si Muntenegru, Slovacia, Slovenia, Elvetia si Ucraina.
Dintre tarile dunarene, Romania detine cea mai mare suprafata – 30% din Bazinul Dunarii, sectorul cel mai lung al fluviului Dunarea - 1076 de kilometri si Delta Dunarii – a II-a mare zona umeda din Europa. Romania este cuprinsa in proportie de 98% in Bazinul Hidrografic al fluviului Dunarea.
 Apele fluviului Dunarea si ale afluentilor sai cuprind un ecosistem acvatic de o mare valoare economica, sociala si ecologica. Ele reprezinta sursa de apa pentru agricultura, industrie, piscicultura, alimentari cu apa potabila, navigatie, hidroenergie si agrement pentru o regiune dens populata a continentului european.
Privita multa vreme ca un dar al naturii, apa devine din ce in ce mai mult una dintre problemele globale ale omenirii, factor de influenta a tuturor domeniilor vitale.
Ritmul ingrijorator de epuizare si poluare a acestei resurse constituie o problema de analiza si reflexie la scara regionala, dar si la scara mondiala, pentru a carei solutie se impune conjugarea eforturilor oamenilor de stiinta de pretutindeni si a factorilor politici de decizie.
De Ziua Dunarii, alături de 81 de milioane de oameni din cele 18 ţări dunărene ne exprimam dorinţa noastră, a statelor dunărene, de a ne uni eforturile, pentru a proteja fluviul Dunărea. 
 
         
 

    

 

     ISTORICUL PARTICIPĂRII ROMÂNIEI LA ICPDR

 
·        1985, “Declaraţia de la Bucureşti” semnată de guvernele din ţările dunărene, recunoscând nevoia unor acţiuni de cooperare pentru asigurarea protecţiei şi administrarea apelor internaţionale;
·        1992, “Programul de Mediu al Dunarii” cu sprijinul Uniunii Europene- Phare şi UNDP/GEF a început să creeze instrumente şi mecanisme pentru monitorizarea calităţii apei, a controlului emisiilor, reducerea poluării şi gospodarirea (managementul) apei. Simultan, statele dunărene au negociat Convenţia pentru Protecţia Fluviului Dunărea (Danube River Protection Convention).
Convenţia a fost semnată în 1994 şi a intrat în vigoare la 22 octombrie 1998. DRPC a devenit instrumentul general legal pentru cooperare şi gospodărire transfrontieră a apei din bazinul Dunării. Principalul obiectiv al Convenţiei este protecţia şi folosirea durabilă a apelor subterane şi de suprafaţă, ecologia acvatică etc. şi care este dirijat spre cooperarea pe bazine şi sub-bazine largi cu relevanţă transfrontieră.Pentru a facilita implementarea Convenţiei, ţările dunărene au înfiintat Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR). În prezent, Austria, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Comisia Europeană, Germania, Ungaria, Moldova, România, Slovacia şi Slovenia sunt părţi semnatare ale ICPDR, Ucraina, Bosnia şi Herţegovina şi Iugoslavia fiind ultimele care au primit aprobarea pentru calitatea de membru, ca urmare a ratificării în Parlamentele proprii a DRPC            
 
ACŢIUNILE DE SUPRAVEGHERE A DUNĂRII
Eficienţa unor acţiuni de supraveghere a Dunării a fost dovedită de alte expediţii similare de monitorizare efectuate pe parcursul ultimilor 50 de ani.
Studiul Echipei Cousteau (1993), de exemplu, s-a focalizat pe analiza chimică probelor de sedimente şi a organismelor indicatoare din Dunăre pentru un total de peste 100 de parametri de calitate ai apei.
Expediţia JDS1 din 2001 a produs un raport exhaustiv cu o serie de date privitoare la nişte grupe de indicatori care nu au fost niciodată analizaţi în Dunăre sau afluenţii principali, date care au stat la baza celor mai multe capitole din raportul Roof Report 2004 privitor la capitolul 5 din Directiva Cadru a Apelor- WFD. 
            Considerând rezultatele acestor supravegheri - expediţii şi având în vedere noile cerinţe privitoare la politica apei în Bazinul Dunării specificate în Convenţia pentru Protecţia Fluviului Dunăre şi Directiva Cadru pentru Politicile de Apă recent aprobată de Uniunea Europeană, a apărut necesitatea unei noi expediţii de supraveghere a Dunării de-a lungul întregului curs- Expediţia“Joint Danube Survey 2” (JDS 2)
 Scopul Expediţiei a fost acela de a analiza probe din toate tronsoanele Dunării şi din toate ţările riverane, ca şi laboratoare cu expertiză şi resurse la un nivel ridicat din punct de vedere al instrumentatei analitice şi de personal şi în care să se lucreze numai cu proceduri de control al calitatii analiticii (AQC) acceptate de toate ţările implicate. Utilizarea aceleiaşi metodologii de recoltare a probelor pe toată lungimea Dunării şi analiza probelor într-un singur laborator (cel puţin pentru un anumit determinant) elimină discrepanţele între rezultate care apar de cele mai multe ori când sunt implicate mai multe laboratoare.
În urma acestei expediţii, va fi elaborat anul viitor, la Viena, un Raport Tehnic al Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea, valabil pentru următorii 6 ani.

    

EXPEDIŢIA INTERNAŢIONALĂ A DUNĂRII JDS 2
- PARCURSUL EXPEDIŢIEI-
 
Expediţia a început pe 14 august 2007 la Regensburg în Germania şi a străbătut 11 ţări, Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, Bulgaria, România, Moldova şi Ucraina şi s-a terminat în data de 28 septembrie, la Tulcea, în România.
În 19 august, Expediţia a ajuns la Viena (Austria), în 21 august, la Bratislava (Slovacia), în 27 august (Budapesta), în 5 septembrie (Belgrad), iar din 8 septembrie a intrat pe teritoriul României, pe la Baziaş. Pe parcursul călătoriei, până la graniţa României, au fost prelevate probe de apă din Dunăre, precum şi din afluenţi săi, cum sunt: Morava (Bratislava, Slovacia), Drava (Austria), Tisa (Ungaria), Velika (Serbia), Save (Belgrad, Serbia), Timok (Serbia-Bulgaria), Jantra (Bulgaria), Iskar (Bulgaria), Russenski Lom (Bulgaria), Olt, Argeş şi Prut (România).
 

Titlul Proiectului:
WIMS-Investment supporting the information system and database for water management

Proiect Phare Numărul:
EuropeAid/122966
/D/SUP/RO
Contract no:
RO/2005/017-553.03.03.03.01